“Mon Bataclan”, romanul grafic emoţionant scris de un supravieţuitor al atacurilor teroriste din Paris - FOTO

Fred şi Elisazac pe podeaua sălii de concert de la Bataclan, Paris. În viaţă, dar acoperiţi de sânge, palmele celor doi străini se ating în întuneric.

Aceasta este doar una din scenele noului roman grafic, “Mon Bataclan” (My Bataclan), desenat de Fred Dewilde, potrivit The Guardian.

Artistul este unul din supravieţuitorii carnagiului din cunoscuta sală de concerte din Paris, pe 13 noiembrie 2015, când jihadiştii Statului Islamic au ucis 90 de oameni în timpul unui concert rock.

Victimele au făcut parte dintr-un total de 130 de oameni ucişi de atacatorii şi militanţii înarmaţi cu bombe ai Statului Islamic în noaptea celui mai sângeros atac terorist petrecut în Franţa.

Dewilde, 50, îşi aminteşte atacul în imagini alb-negru, înfăţişând jihadiştii sub forma unor schelete cu feţe albe, mortale. Cartea, care include şi 22 de pagini cu relatări ale martorilor de la faţa locului, s-a lansat în Franţa, Belgia şi Elveţia, vineri.

În Bataclan, mulţimea de vineri seară se bucura de un concert al trupei californiene Eagles of Death Metal când au început împuşcăturile.

“Suntem o masă colcăitoare alcătuită din supravieţuitori, victime, răniţi, o masă a fricii ţipând terorizată”, a scris Dewilde despre acele momente. În acele momente, artistul îşi aminteşte că zăcea pe podea lângă un cadavru. “Conştientizez ceea ce mi se întâmplă. Sunt încă viu”, a scris acesta. “Un viu printre morţi.”

Alături de el este Elisa, o tânără femeie care a fost rănită. “Mi-ar fi putut fi fiică”, scris Dewilde. Cu vocea joasă, cei doi străini încearcă să îşi ofere mângâiere.

Ştiu că dacă ţipă, jihadiştii îi vor împuşca. “Ne detaşăm de teroarea din jur şi ne creăm o bulă de umanitate”, mai spune Dewilde. Chinul lor durează timp de două ore înainte să sosească poliţia. Dewilde nu este rănit fizic, dar îi rămâne „mirosul, gustul atrocităţii, al incomprehensibilităţii”.

Cea de-a doua parte a cărţii este intitulată “Living Again/ Trăind din nou”, dar acest proces al readaptării nu a survenit imediat pentru artistul grafic după evenimentele trăite.

“Are sens să mă spăl azi? Sau să mănânc? Nu mi-e foame”, scrie artistul într-o imagine. Tresaltă la anumite zgomote, îşi aminteşte că e incapabil să se concentreze la orice mai mult de câteva minute. Dar îi este recunoscător efortului familiei sale de a-l sprijini să depăşească trauma - “soţia mea m-a sprijini”, a declarat - şi puterii vindecătoare a umorului.

Chiar şi în Bataclan, îşi aminteşte Dewilde, a reuşit să îi soptească glume Elisei.

Procesul scrierii cărţii a fost şi unul cathartic, precizează acesta. “Întâmplător, am terminat desenele vineri, 13 mai. Şase luni mai târziu, chiar în ziua de 13.”

Artistul insistă că nu simte ură faţă de ceea ce s-a petrecut şi insistă pe faptul că musulmanii obişnuiţi nu trebuie să fie învinovăţiţi pentru seria atacurilor jihadiste care au zguduit Franţa începând cu ianuarie 2015.

Oamenii nu trebuie să “trăiască în perspectiva fricii de mulţimi, de non-alibil, de ceilalţi”, a scris Dewilde într-o reacţie de după atacul cu camionul din Nisa, în iulie, când un jihadist a ucis 86 de oameni din mulţimea care sărbătorea Ziua Bastiliei pe faleza din sudul Nisei.

“Duşmanul nu are culoare şi nu are religie. Duşmanul este fanatismul, firca, nebunia care conduce spre război.”

Sala din Bataclan se pregăteşte să revină cu concerte de luna viitoare, când Franţa va marca împlinirea unui an de la atacurile de la Paris.