Nelson Mandela sărbătoreşte vineri 90 de ani (Galerie Foto şi Video)

Din ce în ce mai firav, "Madiba" (numele său de clan) îşi limitează apariţiile publice, fără să renunţe la lupta pentru demnitatea umană.

"Acolo unde domnesc sărăcia şi bolile, inclusiv SIDA, unde oamenii sunt oprimaţi, este încă multă muncă de făcut", a spus acesta recent.

Lider al luptei împotriva regimului segregaţionist, Mandela a stat 27 de ani în închisoare.

GALERIE FOTO

Eliberarea sa, în 1990, a contribuit la accelerarea căderii regimului apartheid. Patru ani mai târziu, el devine primul preşedinte de culoare ales democratic de ţara sa.

"Un simbol mondial al reconcilierii" este definiţia arhiepiscopului anglican Desmond Tutu, care rezumă moştenirea lui Mandela astfel: transformarea ţării sale divizate într-o democraţie multirasială şi stabilă.

Născut pe 18 iulie 1918, în regiunea Transkei (sud-est), în sânul clanului regal Thembu, Mandela primeşte de la tatăl său numele Rolihlahla, "cel prin intermediul cărora vin problemele", în dialectul xhosa.

Un învăţător adaugă la numele lui cel de Nelson.

Mandela manifestă foarte devreme un spirit rebel: în timpul studenţiei este dat afară de la Universitatea Fort Hare, destinată persoanelor de culoare, din cauza unui conflict provocat de alegerile liderilor studenţilor.

La Johannesburg, tânărul ucenic al unui avocat, amator de femei şi pugilist în timpul liber, se înscrie în Congresul Naţional African (ANC) şi fondează împreună cu alţi tineri neliniştiţi, precum Oliver Tambo, Liga Tineretului a ANC.

În faţa unui regim care a instituţionalizat apartheid-ul, în 1948, preia frâiele ANC de la Albert Luthuli. Arestat de mai multe ori, Mandela este judecat prima dată pentru trădare şi achitat în 1961.

După ce ANC a fost interzis, în 1960, Mandela ajunge lider al filialei armate a organizaţiei. Arestat din nou, Mandela este judecat alături de ceilalţi lideri ai ANC pentru sabotaj şi complot împotriva statului, în timpul procesului de la Rivonia (1963 - 1964).

A fost condamnat la închisoare pe viaţă, dar şi-a făcut cunoscută profesiunea de credinţă: "Idealul meu cel mai scump este cel al unei societăţi libere şi democratice, în care toţi să trăiască în armonie, cu şanse egale (...) Este un ideal pentru care sunt gata să mor".

Din Robben Island, închisoarea unde a petrecut 18 ani, şi din alte temniţe, Mandela i-a inspirat pe ceilalţi luptători, fiind abordat în secret de guvern de mai multe ori.

Pe 11 februarie 1990, "deţinutul 46664" a apărut ca om liber, alături de cea de-a doua soţie a sa, Winnie, simbolul feminin al luptei. Mandela a început imediat negocierile cu guvernul pentru a face trecerea la un regim paşnic.

De altfel, cu ultimul preşedinte al regimului segregaţionist, Frederik de Klerk, Mandela a împărţit premiul Nobel pentru Pace pe 1993.

Ales preşedinte al Africii de Sud după primul scrutin multirasial, pe 27 aprilie 1994, Mandela afişează în discursul său de învestire voinţa sa de a construi "O naţiune curcubeu împăcată cu ea însăşi şi cu lumea".

Adulat de persoanele de culoare, acesta a câştigat, treptat, afecţiunea albilor uimiţi de lipsa lui de amărăciune, simbolizată în 1995 de un maiou de rugby în culorile verde şi auriu, pe care Mandela l-a îmbrăcat pentru a sărbători victoria echipei naţionale la Cupa Mondială.

În 1998, când a împlinit 80 de ani, "tata" (bunicul) se căsătoreşte cu cea de-a treia sa soţie, Graça Machel, văduva fostului preşedinte mozambican, cu 27 de ani mai tânără decât el. Un an mai târziu, Mandela renunţă la preşedinţie. Se retrage din viaţa publică în 2004.

Fidel ANC, Mandela evită să se implice în politica ţării sale, exprimându-şi doar regretul că succesorul său, Thabo Mbeki, nu se implică mai mult în lupta împotriva SIDA.

Într-o ţară în care maladia SIDA este un tabu, Mandela mobilizează lumea, organizând, în 2003, primul dintr-o serie de concerte mondiale în cadrul campaniei sale şi anunţând public, în 2005, că fiul său a murit din cauza acestei boli.