O carte pe zi: "Trecători, trecători. Memorii", de Anamaria Smigelschi

Cartea pe care o prezentăm astăzi stă sub semnul unui motto din Ion Luca Caragiale: "Pentru tot românul care ştie citi cel mai greu lucru e să nu scrie." Un gând care i se potriveşte mănuşă Anamariei Smigelschi. Foarte cunoscută artist plastic, dedicată o viaţă artei grafice (ilustraţii şi coperte de carte, grafică de şevalet, gravură, acuarelă, paginaţie artistică de reviste, afiş ş.a.), autoare a opt cărţi pentru copii (text şi desene), multipremiată, Anamaria Smigelschi e o personalitate uimitoare, care, în ultimii ani, a fost copleşită de patima scrisului. Cu o uşurinţă incredibilă. În 2013 şi 2015 a publicat două volume remarcabile "Gustul, mirosul şi amintirea" (o suită de "proze-liţe" cum le spunea ea, despre care Andrei Pleşu afirma că sunt deopotrivă instantanee de epocă, documente de generaţie, junghiuri, oftaruri, glume şi lacrimi, adică proze de-a dreptul) şi "Mai de ieri, mai de departe...Aminitiri de călătorie" (în care spunea, între altele: "Trecutul mă pasionează, civilizaţiile antice, misterioase îmi taie respiraţia, la fel locurile călcate de oameni vechi, şlefuite cu palma, ridicate cu puterea minţii."). În acest an, a lansat, la începutul verii, la Târgul internaţional de carte Bookfest, volumul de faţă, a treia carte de memorii.

Este o culegere ("pestriţă", apare în toate prezentările) de imagini, instantanee, portrete, fapte sau întâmplări colorate (multe recognoscibile pentru cititorii cu vârsta potrivită) culese aleatoriu de prin ultimii 60-80 de ani trăiţi pe aceste meleaguri. Dar şi de dinainte, din copilăria autoarei, sau chiar mai dinainte, amintiri despre ce i s-a spus despre bunicul ei, pictorul Octavian Smigelschi, mort de tânăr. Anamaria Smigelschi are darul povestirii, scrie cu imagini plastice, într-o limbă fermecătoare, aşa cum şi povesteşte (frericiţi cei care au avut norocul s-o audă!), este în mod cert una dintre foarte puţinele cunoscătoare la perfecţie a subtilităţii limbii române. Portretele creionate de ea nu se opresc la membrii familiei largi, ci şi la mulţime de oameni cunoscuţi ai neamului, pe care şi ea a avut norocul să-i cunoască şi să le fie aproape: soţul ei, pictorul Ion Alin Gheorghiu, Nichita Stănescu, Petre Stoica, Nina Casian, Constantin Ţoiu, Radu Tudoran, Doru Şetran, Silvia Radu şi Vasile Gorduz, George Jurgea-Negrileşti şi foarte, foarte mulţi alţii, celebri sau mai puţin celebri, pictori, scriitori, regizori, actori, scenografi, arhitecţi etc, etc. Lumea prin care Bucureştii şi România au dăinuit, în ciuda vicisitudinilor. Oameni care au ştiut să reziste şi să ducă cu ei mai departe bunurile spirituale ale acestui neam.

O minunată carte de memorii, pe care o citeşti cu enormă plăcere şi vfrei s-o reciteşti, pentru a te umple de lumea ei grozavă.

O carte agrementată cu un număr impresionat de imagini - oameni, locuri, picturi - din păcate toate alb-negru.

Anamaria Smigelschi - "Trecători, trecători. Memorii". Editura Vremea, colecţia Autori români. 230 pag.