Micuţa adorabilă nu vrea să-şi recunoască vina, astfel că mama sa renunţă să-i mai ceară socoteală.
Cum au ajuns culorile pe faţa ta?
-Hmm…stai puţin, mami…A fost tati!
-Nu, Ava. Uită-te la mine…Culorile se folosesc pe hârtie, aşa că de ce sunt pe faţa ta?
– Hm…Nimic, nimic.
-Cine te-a desenat pe faţă?
-Tati, tati!
-Tati le-a desenat pe faţa ta?
-Da, tati!
-Eu cred că ai fost tu!
-Nu, tati!