O povestire de Ernest Hemingway, din 1956, publicată în premieră

Temele povestirii, a cărei acţiune este plasată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, sunt unele obişnuite în creaţia lui Hemingway: Paris, război, discuţii despre cărţi şi vin şi rănile lăsate de conflicte, potrivit The Huffington Post.

Războiul a fost una dintre "muzele" lui Hemingway. Acesta a fost şofer pe o ambulanţă în timpul Primului Război Mondial, sursă de inspiraţie pentru volumul devenit clasic "Adio, arme". A fost soldat şi reporter în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi se afla la Paris în august 1944, momentul eliberării de sub ocupaţia nazistă.

Hemingway avea numeroase lucrări nepublicate la momentul sinuciderii sale, în 1961.

Născut în Illinois, pe 21 iulie 1899, Ernest Hemingway şi-a început cariera de scriitor publicând diverse articole pentru un ziar din Kansas City, la vârsta de 17 ani. După intrarea Statelor Unite în Primul Război Mondial, Hemingway s-a înrolat voluntar într-o unitate de ambulanţe militare din Italia. A fost rănit pe front şi s-a întors în America, devenind reporter. A fost trimis din nou în Europa, pentru a scrie despre diverse evenimente, precum revoluţia din Grecia şi, mai târziu, Războiul Civil din Spania. A început să scrie romane în jurul vârstei de 20 de ani, iar primul său volum, "The Sun Also Rises", a fost publicat în 1926.

Ernest Hemingway a fost distins cu premiul Pulitzer, în 1953, şi cu premiul Nobel pentru literatură, în 1954. Hemingway s-a mutat în 1939 la Finca Vigia, în Cuba, unde a scris romane precum "Bătrânul şi marea", "Sărbătoarea continuă" şi "Insule în derivă". Printre alte romane celebre ale sale se numără "Grădina Raiului", "Zăpezile de pe Kilimanjaro şi alte povestiri", "Fiesta", "Noaptea dinaintea bătăliei şi alte povestiri", "Pentru cine bat clopotele" şi "Adio, arme". În iulie 1960, Hemingway s-a reîntors în Statele Unite unde, un an mai târziu, la vârsta de 61 de ani, s-a sinucis.