ORAŞUL GEMENILOR: Experimente naziste sau efectul de fondator? Cazul aşezării din Brazilia cu una dintre cele mai mari incidenţe de sarcini multiple din lume - FOTO

Cândido Godói este un oraş aflat în Rio Grande do Sul, cel mai sudic stat al Braziliei, la graniţa cu Argentina, care este cunoscut pentru numărul mare de imigranţi, în special italieni şi germani. Nemţii au început să emigreze în zonă încă din 1824 şi, în timp, atraşi de clima potrivită pentru agricultură şi de terenurile ieftine, imigranţii din Germania, în special din regiunea Hunsrück, au ajuns să formeze aproape un sfert din populaţie.

80% dintre cei şase mii de locuitori din Cândido Godói sunt de origine germană, iar marea majoritate au ajuns acolo în perioada de după Primul Război Mondial. Aşezarea nu este cunoscută pentru moştenirea europeană, fapt deloc ieşit din comun în zonă, ci pentru numărul mare de gemeni născuţi raportat la populaţie, unul dintre cele mai mari din lume. Gemenii reprezintă aproape 10% din numărul naşterilor din Cândido Godói, semnificativ mai mare decât procentul de 1.8%, care se înregistrează la nivelul întregului stat. Fenomenul se observă cel mai bine în Linha São Pedro, o comunitate de câteva sute de indivizi, unde, din 1959 până în 2009, s-au născut 33 de perechi de gemeni, relatează The New York Times.

Localnicii spun că fenomenul este generat de experimentele întreprinse în zonă de către Josef Mengele, poreclit Todesengel (n.r. Îngerul morţii, în limba germană), după încheierea celui de-al doilea Război Mondial. Ofiţer SS şi medic în cadrul lagărului de concentrare Auschwitz, Mengele şi-a obţinut doctoratul în antropologie la Universitatea din München. Transferul său la Auschwitz, în 1943, a reprezentat oportunitatea perfectă pentru omul de ştiinţă german să îşi testeze teoriile pe subiecţi umani, din rândul prizonierilor. Experimentele sale, uneori fără valoare ştiinţică şi, de cele mai multe ori, mortale, i-au atras porecla sinistră şi i-au întărit renumele de unul dintre cei mai sadici criminali de război din istorie.

Citeşte şi: Instrumente chirurgicale folosite într-un lagăr nazist, scoase la licitaţie - FOTO

Josef Mengele era interesat în mod deosebit de persoanele care sufereau de nanism, de heterocromie a irisului şi de alte anormalităţi fizice şi, în mod special, de gemenii identici. Prin studierea ultimului subiect, medicul spera să demonstreze superioritatea rasei ariene şi să îmbunătăţeasca natalitatea în rândul persoanelor care aparţin acesteia. Prizonierii care urmau să ia parte la experimentele lui Mengele erau trataţi mai bine decât restul, fiind hrăniţi şi cazaţi în condiţii superioare şi, temporar, feriţi de camera de gazare. Odată încheiate testele însă, medicul ordona executarea lor, fără remuşcări, într-o singură noapte ucigând nu mai puţin de 14 gemeni, conform spuselor lui Miklos Nyiszli, un prizonier evreu care a lucrat ca voluntar, alături de Mengele, la Auschwitz.

Josef Mengele a fost capturat de Aliaţi, în 1945, dar din cauza dezorganizării din finalul războiului şi a faptului că medicul nu avea grupa sanguină tatuată pe braţul stâng, ca ceilalţi membri SS, nu a fost identificat drept un prizonier important şi a fost eliberat. Iniţial s-a angajat la o fermă, lângă Rosenheim, sub un nume fals, unde a lucrat timp de aproape patru ani. Apoi, din ce în ce mai speriat de o eventuală arestare, a fugit la Genoa, în Italia, unde a obţinut un paşaport sub pseudonimul Helmut Gregor şi s-a îmbarcat pe un vapor către Argentina. Mengele a obţinut o viză de şedere în Buenos Aires şi, în baza acesteia, un paşaport german pe numele său real, de care s-a folosit pentru a face vizite în Europa. După aproape zece ani însă, în 1959, la presiunile "vânătorilor de nazişti" şi a autorităţilor germane, argentinienii au emis un mandat de arestare pe numele lui. Mengele a fugit în Paraguay şi de acolo în Brazilia, unde a trăit pentru tot restul vieţii. Îngerul morţii a decedat la 67 de ani, înecat, în timp ce înota în apropiere de Bertioga.

Citeşte şi: Un fost presupus gardian de la Auschwitz, identificat în Germania

Locuitorii din Cândido Godói şi chiar şi unii dintre cercetători, spun că incidenţa uriaşă a sarcinilor multiple din zonă este cauzată de Mengele, a cărui obsesie faţă de gemeni a fost confirmată de foşti prizonieri şi asociaţi ai săi. Conform localnicilor, în perioada petrecută în Brazilia, nazistul, care se recomanda ca fiind medic generalist şi veterinar, ar fi administrat medicamente necunoscute femeilor gravide şi ar fi întreprins o serie de experimente, printre care presupuse tehnici de inseminare artificială, care rezultau în sarcini multiple. O parte dintre cei care au înceracat să investigheze fenomennul spun însă că, din păcate, persoanele care ar fi putut intra în contact cu Mengele în acea perioadă s-au temut să vorbească, de frica populaţiei foarte mari de origine germană, care ar fi putut găzdui şi alţi nazişti refugiaţi.

Oamenii de ştiinţă spun însă că misterul gemenilor e doar un mit şi că, deşi incidenţa sarcinilor de acest tip este, într-adevăr, mult peste media mondială, fenomenul are o explicaţie mult mai simplă. Primul argument al cercetătorilor, care încearcă să demoleze teoria experimentelor întreprinse de Mengele, este că numărul neobişnuit de mare de gemeni, în special fraternali, non-identici, poate fi observat în certificatele de naştere din arhivele localităţii încă de la începutul secolului trecut, cu mult timp înainte ca medicul nazist să ajungă în America de Sud. Conform oamenilor de ştiinţă, explicaţia este mult mai simplă şi mai puţin spectaculoasă.

Răspunsul la "misterul gemenilor" ar fi dat , spun cercetătorii, de faptul că cea mai mare incidenţă a sarcinilor multiple e întâlnită în districtul Linha São Pedro, o comunitate de doar câteva sute de indivizi, ale cărei baze au fost puse de doar opt familii. De-a lungul timpului, comunitatea a rămas relativ izolată faţă de ce cele din jur, aproape toţi locuitorii fiind de origine germană şi vorbind dialectul Riograndenser Hunsrückisch şi nu limba portugheză braziliană. În prezent, cele 80 de gospodării găzduiesc aproape patruzeci de perechi de gemeni, ceea ce i-a făcut pe oamenii de ştiinţă să ajungă la concluzia că fenomenul nu este generat de o intervenţie exterioară, ci îşi are originea în interiorul comunităţii.

Atunci când un grup relativ mic se stabileşte într-o regiune şi rămâne izolat pentru mai multe generaţii, particularităţile biologice ale primilor colonişti au tendinţa să fie transmise mai departe, atât timp cât noile familii sunt alcătuite doar din membrii grupului iniţial sau descendenţii acestora. Această pierdere a variabilităţii genetice este numită de cercetători efectul de fondator. "Probabil că, întâmplător, unul sau mai mulţi membri ai familiilor care au întemeiat Linha São Pedro au avut o predipoziţie genetică pentru a concepe gemeni", spune Lavinia Schuler-Faccini, genetician la Universidade Federal do Rio Grande do Sul. "Există astfel de comunităţi şi în Nigeria ori în România, dar nu au avut parte şi nici nu au căutat publicitatea de care se bucură Cândido Godói", adaugă ea.