OSCAR 2011: "Discursul regelui" contra "Reţelei de socializare" sau tradiţie versus îndrăzneală

Lungmetrajul "Discursul regelui/ The King's Speech", în care actorul Colin Firth interpretează rolul regelui George al VI-lea al Marii Britanii, a primit cele mai multe nominalizări la Oscar - 12 -, dintre care a câştigat trofeele pentru cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun actor în rol principal şi cel mai bun scenariu original. Filmul prezintă povestea regelui George al VI-lea al Marii Britanii, tatăl reginei Elisabeth a II-a, interpretat de Colin Firth, care, fiind bâlbâit, apelează la serviciile unui logoped (Geoffrey Rush), înainte de a susţine un discurs istoric în direct la BBC, prin care anunţă intrarea ţării în cel de-Al Doilea Război Mondial. Din distribuţia filmului face parte şi actriţa britanică Helena Bonham Carter, în rolul reginei.

Astfel, această peliculă a avut toate ingredientele necesare pentru a plăcea celor aproximativ 5.700 de membri cu drept de vot ai Academiei de film americane, potrivit AFP. Un personaj principal care ajunge în urma unor eforturi supraomeneşti să-şi depăşească handicapul, un context istoric puternic, un pic de excentricitate şi un rol perfect pentru a pune în evidenţă actorul principal: valorile tradiţionale ale galei Oscar au fost respectate.

Însă, în aceste momente când Academia face tot posibilul pentru a atrage tinerii în faţa ceremoniei televizate, o asemenea alegere poate surprinde, mai ales având în vedere rivalul "Reţeaua de socializare/ The Social Network". Filmul despre naşterea reţelei de socializare Facebook, semnat de David Fincher - poate unul dintre cei mai buni regizori hollywoodieni ai momentului -, era, fără îndoială, mai în ton cu vremurile actuale decât concurentul său regal, fiind de o îndrăzneală mai puţin întâlnită la marile studiouri de la Hollywood.

La prima vedere, subiectul creării unei reţele de socializare era prea puţin vizual. Însă a fost o idee bună de a-l angaja ca scenarist pe Aaron Sorkin, care, de altfel, a câştigat unul dintre cele trei premii Oscar acordate filmului. Sorkin a ştiut să extragă din cartea "Accidental Billionaires - The founding of Facebook, a story of sex, money, genius and betrayal", a lui Ben Mezrich, materialul necesar pentru a realiza o dramă marcată de ambiţii, trădare, răzbunare, aptă pentru a captiva publicul.

Studiourile Sony au dovedit îndrăzneală prin alegerea lui David Fincher ca regizor, unul dintre rarii cineaşti care are dreptul de a superviza montajul final al filmelor sale - un risc major pentru un studio de producţie. Specialist în genul thriller, apreciat de tineri, cineastul a ştiut să-şi pună talentul tehnic în slujba istoriei. Şi, nu în ultimul rând, îndrăzneţ s-a dovedit a fi studioul Sony prin alegerea unei distribuţii de actori aproape necunoscuţi, cu excepţia lui Justin Timberlake. Riscul a atras succesul - filmul având încasări de peste 214 milioane de dolari, dintre care 100 de milioane de dolari doar în America de Nord.

De cealaltă parte, "Discursul regelui", respins de mulţi producători, conceput în plină criză financiară, când nimeni nu dădea prea mulţi bani pentru un film intimist despre bâlbâiala unui rege, a dejucat toate pronosticurile, obţinând mai multe trofee importante, printre care şi acela pentru cel mai bun film. Filmul a fost recompensat de majoritatea sindicatelor profesioniştilor de la Hollywood - Sindicatul producătorilor americani (PGA), Sindicatul actorilor americani (SAG) şi Sindicatul regizorilor americani (DGA). În plus, a fost marele câştigător la gala premiilor Academiei de Film şi Televiziune Britanice (BAFTA), obţinând şapte trofee, printre care şi cel pentru cel mai bun lungmetraj.

În ceea ce-l priveşte pe Colin Firth, care a jucat rolul regelui George al VI-lea - "Bertie" pentru apropiaţii săi -, recompensat duminică seară cu Oscar, actorul a câştigat anterior, printre altele, premiul Globul de Aur.

În presa britanică, ce vorbeşte despre "cel mai mare succes al cinematografiei independente" din Marea Britanie, directorii de cinematografe spun că filmul atrage spectatori care nu au mai fost la cinema de mulţi ani şi care sunt fascinaţi de această pagină intimă din istoria monarhiei.

Filmul, realizat cu un buget de 9,5 milioane de euro, are toate ingredientele unei poveşti de succes: performanţa actorului principal, Colin Firth, al cărui chip reflectă, la fiecare moment, angoasele lui "Bertie", de a nu face faţă funcţiei de rege după abdicarea fratelui său, în preajma celui de-Al Doilea Război Mondial. Firth a "captat totul: teama, momentul în care înghite saliva, gura uscată, tensiunea insuportabilă, sentimentul că maxilarul şi gâtul se blochează", spune Keith Austin, un fost pacient cu bâlbâială, pentru Guardian, salutând faptul că acest film nu face din această boală un motiv de râs.

Apoi filmul urmăreşte povestea de prietenie dintre doi oameni total opuşi din punct de vedere social - regele şi terapeutul său. "Umanitatea aduce grandoare acestui film", notează Daily Telegraph.

Astfel, chiar şi regina Elisabeth a II-a a Marii Britanii a apreciat filmul, care prezintă, într-un fel, o parte din copilăria sa.

Este posibil ca filmul să rezoneze în mod particular cu britanicii din cauza austerităţii vremurilor actuale, care aduce aminte de dificultăţile războiului, spune regizorul Tom Hooper. Sau poate pentru că se apropie nunta prinţului William, spune amuzat producătorul Iain Canning.

Pe de altă parte, istoricii au reproşat realizatorilor că filmul prezintă câteva inexactităţi istorice, că scenariul este previzibil şi marcat de patetism, dar asta nu a descurajat publicul. Lansat la sfârşitul lunii noiembrie 2010 în aproximativ 30 de ţări, filmul a avut încasări de peste 210 milioane de dolari, din care 106 milioane de dolari numai în SUA.

Printre inexactităţile istorice se numără faptul că Churchill era favorabil abdicării lui Edward al VIII-lea - în realitate acesta avea o mare afecţiune pentru rege -, bâlbâiala regelui a fost prezentată exagerat - se pare că acesta era capabil să susţină un discurs fără a se bâlbâi, dacă se concentra. Totodată, în realitate, Winston Churchill nu a fost de faţă la faimosul discurs care a marcat intrarea în război a britanicilor, în 1939.

Academia putea să demonstreze anul acesta că s-a orientat spre tineri prin alegerea filmului "The Social Network", mai ales că în 2011 premiile Oscar - ironia istoriei - au fost atât de mult promovate pe reţelele sociale Facebook şi Twitter.

O nouă orientare a constituit-o, însă, alegerea în rolul de gazde a doi actori tineri - Anne Hathaway şi James Franco. Totuşi, primele comentarii apărute duminică seară nu erau flatante pentru acest duo. Roger Ebert, unul dintre cei mai respectaţi critici din SUA, a calificat gala ca fiind "dureros de tristă, lentă şi anostă". El a deplâns lipsa de legătură emoţională dintre cei doi artişti, concluzionând: "Este cea mai proastă ceremonie a Oscarurilor la care am asistat".

Comentariile telespectatorilor nu au fost mai "dulci": internautul Nobleone a fost de părere că gala a fost "atroce, demnă de un spectacol de liceu".