Parsifal la Ateneu. Cine a plecat cu Marele Graal? Liceenii opriţi de SPP să intre

O repetiţie generală cu Parsifal şi Christian Badea la pupitru nu este un eveniment de ignorat în lumea selectă şi riguroasă a operei şi muzicii simfonice. Specie rară. Vă daţi seama câţi ştiu Wagner? Câţi au habar de legenda Parsifal? Doar că aseară s-au încurcat rolurile pe scena publică din faţa Ateneului. Dintr-un eveniment anunţat ca fiind pentru cei tineri, el a devenit unul de protocol zero.

Cine a fost de vină? Întrucât vorbim de Sfântul Graal, trofeul şi căutarea de sine a lui Parsifal, avem mai multe răspunsuri:

1. Nimeni. Asaltul public al Ateneului de aseară a fost firesc. Elevi şi studenţi au intrat în limita locurilor din sală. Refuzaţii? Acasă!

2. De vină este SPP-ul. Instituind protocol de grad zero, cu controale de CNP şi bagaje a îngreunat accesul şi a redus parte din locurile vitale pentru tineri în favoarea supravegherii şi protocolului. Evident, unde vine Preşedintele se cocoaţă şi alţi funcţionari cărora li s-a trezit cheful brusc pentru cultură.

3. Organizatorii care au ţinut să vină Iohannis la o repetiţie generală şi nu la premieră. Programul preşedintelui este de vină, nu i-a permis altă seară liberă.

Culmea, aseară la Ateneu cineva a plecat cu Graalul. Iohannis? Tinerii supăraţi că n-au avut acces în sală! Tinerii care n-au auzit, n-au văzut Parsifal.

Graalul a fost declaraţia de final a preşedintelui şi strângerile de mâini între oficialităţi? Nu cred.

Eu cred că Sfântul Graal a fost furat de puştii, elevii, studenţii rămaşi afară, îmbrânciţi de SPP de dragul închiderii uşilor. Grav este că nimeni, dar absolut nimeni nu a venit să explice omeneşte tinerilor de afară ce se întâmplă. Li s-a închis uşa în nas de către bodyguarzi. Entuziasmul tinerilor de aseară este sfântul Graal.

Apropo, se puteau găsi numeroase soluţii. Întâi, Iohannis putea veni în altă zi. Dacă tot a venit că nu se putea altfel, Ateneul putea să fie dotat tehnic pentru o reprezentaţie chiar afară, pentru tot tânărul venit la Ateneu. Suntem în plină epocă multimedia. Tinerii puteau, de ce nu, lăsaţi în foaier şi uşile lăsate deschise şi creat un sistem audio. Tinerii s-ar fi bucurat de incintă şi glasuri. Parsifal ar fi fost memorabil pentru o întreagă generaţie.

Trăim însă păziţi de SPP. Fără nuanţe, fără creativitate. SPP şi-a făcut datoria. Culmea, din pricini de securitate, la uşa Ateneului, un sfert din cor rămăsese. Cine sunteţi? - a întrebat SPP-ul. ”Noi facem Parsifal, domle!” Şi, cu greu, au fost lăsaţi să intre. Un corist a ajuns la uşi şi mai târziu. Cioc-cioc! SPP: Se poate şi fără matale! Se poate fără tineri? SPP spune că da! Este chiar recomandat. Sunt imprevizibili.