Paul Gilbert şi muzicienii săi - o lecţie de rock cu "Fuzz Universe"

Dacă în urmă cu mai bine de doi ani Paul Gilbert îşi prezenta albumul "Silence followed by a deafening roar", într-o formulă live din care făcea parte şi soţia artistului, Emi Gilbert, care cânta la clape, sâmbătă, bucureştenii au primit o călătorie prin "Fuzz Universe" (o traducere aproximativă ar fi "Universul distorsionat"), cel mai nou produs al fostului component Mister Big, faimos virtuoz al chitarei şi cunoscut profesor.

De această dată, Emi Gilbert nu a mai fost pe scenă, deşi sunetul fin al clapelor sale se aude pe versiunea de studio a albumului. În concerte însă, Paul Gilbert a ales să-l invite pe un alt muzician, chitaristul şi vocalistul Tony Spinner, cunoscut session-musician, care a cântat alături de nume mari, precum cei de la Toto. Aceasta a fost singura schimbare, maşinăria infernală de ritm compusă din toboşarul Jeff Bowders şi basistiul Craig Martini rămânând în continuare alături de Paul Gilbert şi în studio şi în concerte.

Concertul din The Silver Church a început la ora la care a fost anunţat, fără întarzierea de acum doi ani, pe care mulţi din cei prezenţi o rememorau. Astfel că, puţin după ora 20.00, cei patru instrumentişti au urcat pe scenă cu mare chef de cântare, pregătiţi pentru călătorie.

Încă de la prima piesă, Paul Gilbert s-a plâns însă de câteva setări ale monitoarelor de sunet de pe scenă, cerând inginerului câteva mici modificări. Din păcate însă, pe tot parcursul concertului, sunetul a fost destul de prost, tobele lui Jeff Bowders fiind mai tot timpul acoperite de volumul celorlalte instrumente, motiv pentru care publicul nu a putut auzi clar tehnicile fantastice ale toboşarului, mai mult intuind break-urile nebune de tobe care punctau exact partitura cântată de ceilalţi trei instrumentişti.

Cu toate astea, cei prezenţi au fost încântaţi să audă piese mai vechi, precum şi piesele de pe cel mai recent album. Artiştii au trecut, rând pe rând, prin cunoscutele "Scarified", "Norwegian Cowbell" sau "Technical Difficulties", precum şi prin proaspetele "Olympic" sau "Fuzz Universe".

"Mi-am pus inima şi sufletul în piesele de pe album, iar rezultatul este... ROCK", îşi descrie artistul, pe site-ul propriu, cea mai recentă producţie. Nimic mai adevărat: rock curat, pe alocuri dur, cu riff-uri distorsionate şi ritmuri drepte şi rapide cu pedala dublă, dar, în acelaşi timp, extrem de tehnic şi totodată plin de sentiment.

Noutatea acestui turneu a fost şi aceea că, alături de Spinner şi ceilalţi instrumentişti, Paul Gilbert a atacat şi o serie de piese celebre, rezultând nişte coveruri inspirate, unele asemănătoare, altele mult diferite faţă de varianta originală. Astfel, bucureştenii prezenţi în The Silver Church au auzit o variantă aproape unu la unu a piesei "Roundabout" de la Yes, dar şi coveruri după un blues al titanului B. B. King sau după celebra "Light My Fire" a celor de la The Doors, piesă care, în varianta originală, are câteva minute bune de solo interpretat de clăparul Ray Manzarek şi de chitaristul Robbie Krieger, transformate radical în 2010 de Gilbert şi Spinner.

Cei doi chitarişti au avut mai multe momente în care şi-au pasat solo-ul, completându-se de minune. În spate, Bowders şi Craig Martini au construit o fundaţie ritmică, o platformă numai bună pentru ca cei doi chitarişti să se exprime. Secţia ritmică s-a remarcat şi ea, în ciuda volumului prea mic al tobelor lui Bowders, la piese precum "Technical Difficulties", dar şi la momente solo, unul dintre ele fiind cel în care Bowders a reprodus fidel pe tobe nişte riff-uri făcute de Gilbert cu chitara.

Gilbert a refuzat jocul de-a artistul, în care ar fi trebuit să iasă de pe scenă şi să revină, după două minute, la "bis", cerându-le celor din sală să-şi imagineze că a făcut asta. "Aici totul este real", a spus artistul în aplauzele publicului, trecând la secţiunea "encore" a concertului, deschisă de piesa "Propeller".

Între cele şase melodii de la bis, Paul Gilbert a cântat, acompaniat de bătăile din palme ale spectatorilor şi nimic altceva, piesa "Down to Mexico" şi a închis concertul cu "Go Down", nu înainte însă ca cei patru să prezinte o variantă extraordinară a celebrei "Little Wing" a lui Jimi Hendrix, un minunat tribut adus inventatorului chitarei electrice moderne.

După mai bine de două ore, în care cei patru de pe scenă au făcut ce-au vrut cu instrumentele, demonstraţia s-a încheiat, spectatorii rămânând cu satisfacţia că au văzut la lucru unii dintre cei mai buni muzicieni ai acestor vremuri.

Seria "minunilor muzicale" continuă însă la Bucureşti, în câteva zile, cu spectacolul lui Steve Vai, considerat de unii drept "cel mai mare chitarist din lume".

Material de Ovidiu Vanghele, ovidiuv@mediafax.ro.