STUDIU  Poluarea chimică a depăşit limita sigură pentru umanitate. Masa totală a plasticelor, mai mare decât masa tuturor mamiferelor vii

Poluarea chimică ameninţă sistemele Pământului prin deteriorarea proceselor biologice şi fizice care stau la baza întregii vieţi, se arată într-un studiu publicat în revista Environmental Science & Technology.

Plasticele reprezintă acum o preocupare deosebită, împreună cu 350.000 de substanţe chimice sintetice, inclusiv pesticide, compuşi industriali şi antibiotice. Din nefericire, poluarea cu plastic poate fi observată din vârful Muntelui Everest şi până în cele mai adânci oceane, iar unele substanţe chimice toxice, cum ar fi PCB-urile, se degradează într-un timp foarte îndelungat.

„A existat o creştere de cincizeci de ori a producţiei de substanţe chimice din 1950 şi se preconizează că aceasta se va tripla din nou până în 2050”, a declarat, pentru The Guardian, Patricia Villarrubia-Gómez, doctorand şi asistent de cercetare la Centrul de Rezilienţă din Stockholm (SRC), care a făcut parte din echipa de studiu. „Ritmul în care societăţile produc şi eliberează noi substanţe chimice în mediu nu este în concordanţă cu rămânerea într-un spaţiu de operare sigur pentru umanitate”.

Dr. Sarah Cornell, profesor asociat şi cercetător principal la SRC, a declarat: „De mult timp, oamenii au ştiut că poluarea chimică este un lucru rău. Dar nu s-au gândit la asta la nivel global. Acest lucru aduce poluarea chimică, în special poluarea cu materialele plastice, în povestea modului în care oamenii schimbă planeta”.

Determinarea dacă poluarea chimică a depăşit o graniţă planetară a fost una complexă, deoarece nu există o linie de bază pre-umană, spre deosebire de criza climatică şi nivelul preindustrial de CO2 din atmosferă. Astfel, cercetarea a folosit o combinaţie de măsurători pentru a evalua situaţia. Acestea au inclus rata producţiei de substanţe chimice, care creşte rapid, şi eliberarea lor în mediu, care are loc, de asemenea, mult mai rapid decât capacitatea autorităţilor de a urmări sau de a investiga impactul.

Efectele negative binecunoscute ale unor substanţe chimice, de la extracţia combustibililor fosili pentru a le produce şi până la scurgerea lor în mediu, au făcut parte, de asemenea, din evaluare. Oamenii de ştiinţă au recunoscut că datele sunt limitate în multe domenii, dar au spus că greutatea dovezilor indică o încălcare a limitei planetare.

„Există dovezi că lucrurile se îndreaptă în direcţia greşită la fiecare pas”, a spus profesorul Bethanie Carney Almroth de la Universitatea din Gothenburg, care a făcut parte din echipă. „De exemplu, masa totală a materialelor plastice depăşeşte acum masa totală a tuturor mamiferelor vii. Pentru mine, acesta este un indiciu destul de clar că am depăşit o graniţă. Avem probleme, dar există soluţii pe care le putem face pentru a inversa o parte din aceste lucruri”.

Cercetătorii au spus că este nevoie de o reglementare mai puternică şi, în viitor, un plafon fix pentru producţia şi eliberarea de substanţe chimice, în acelaşi mod în care obiectivele privind carbonul urmăresc să pună capăt emisiilor de gaze cu efect de seră.

Există cereri din ce în ce mai mari pentru acţiuni internaţionale privind substanţele chimice şi materialele plastice, inclusiv înfiinţarea unui organism ştiinţific global pentru poluarea chimică, asemănător Grupului Interguvernamental pentru Schimbările Climatice.

Profesorul Sir Ian Boyd de la Universitatea St. Andrews, a avertizat, încă din 2017, că este greşit să presupui, aşa cum au făcut autorităţile de reglementare din întreaga lume, că este sigură utilizarea pesticidelor la scară industrială. „Creşterea sarcinii chimice în mediu este difuză şi insidioasă. Chiar dacă efectele toxice ale substanţelor chimice individuale pot fi greu de detectat, asta nu înseamnă că efectul agregat este probabil să fie nesemnificativ”, a declarat profesorul, în contextul actualului studiu.

Printre celelalte limite planetare despre care oamenii de ştiinţă spun că ar fi depăşite se numără şi încălzirea globală, distrugerea habitatelor sălbatice, pierderea biodiversităţii şi poluarea excesivă cu azot şi fosfor.