Tortul miresei datează din vremuri vechi, încă din timpurile romane. Desigur, romanii nu aveau torturi elaborate, cu decoraţiuni şi creme fine şi sofisticate. În timpul Evului Mediu, torturile miresei erau pur şi simplu biscuiţi sau prăjiturele mai tari. Pe vremea aceea, invitaţii aduceau fiecare câte un mic tort (de mărimea unei brioşe) la nuntă, care erau puse unul peste altul, iar mirii trebuiau să se sărute deasupra tuturor torturilor, pentru a le aduce noroc în căsnicie.
Tot în Evul Mediu torturile albe simbolizau nu doar inocenţa miresei, ci şi statutul familiei sale de provenienţă. Cu cât glazura tortului era mai albă, mai curată, cu atât familia miresei era de rang mai înalt.La început, doar famiile bogate îşi permiteau să facă astfel de dulciuri, dar săracii au adoptat şi ei obiceiul, preparând prăjitura din ingrediente mai ieftine.