Povestea româncei care a fost răpită în Londra şi obligată să se prostitueze. Cazul ei terifiant a schimbat legile în Irlanda şi Marea Britanie

„Încă nu ştiam exact unde mă aflu”, spune ea. „Dar ştiam că am mai multe şanse de a scăpa de oriunde eram în Belfast sau Dublin decât din orice parte a Orientului Mijlociu”.

A luat pantofii femeii care o ţinea captivă şi a deschis uşa. Trebuia să fie foarte rapidă şi silenţioasă. Nu mai alergase şi nici nu-şi mai întinsese muşchii picioarelor de luni de zile, dar acum era momentul să se mişte repede. Ceea ce a salvat-o a fost faptul că, ocazional, unii dintre bărbaţi cereau ca una dintre ele să fie dusă la ei, preferând asta în locul venirii în apartamentul lor. Ana era terifiată de cererile astea.

„Nu ştiai ce persoană nebună te aştepta sau ce urma să îţi facă”, spune ea. „Dar ori de câte ori eram în afara apartamentului încercam să creez hărţi mentale ale locurilor în care mă aflam. În timp ce ne transferau dintr-un loc în altul, construiam aceste hărţi mentale, amintindu-mi clădiri, străzi sau alte locuri prin care treceam”. Mai mult decât atât, era şi un bărbat, Andy, un traficat de droguri condamnat la domiciliu. El nu voia niciodată sex, ci doar să vorbească. Un prieten de-al lui încerca să intre în afacerea întreţinerii unui bordel, iar el încerca să afle mai multe informaţii. „A trebui să-mi asum riscul atunci”, spune Ana. „Nu aveam încredere în el, dar mi-a oferit un loc în care să mă ascund”.

Bazându-se pe harta ei mentală incompletă, Ana ajunge la adresa lui Andy. Nimeni nu-i răspunde. Nu avea altceva de făcut decât să aştepte în speranţa că agresorii nu o vor găsi. Riscul a meritat. Andy s-a întors înainte de miezul nopţii, dată fiind condamnarea sa. A lăsat-o pe Ana să stea cu el. Unul dintre primele lucruri pe care Ana le-a făcut a fost să-şi sune mama.

Telefonul a sunat, iar partenerul mamei sale a răspuns. Imediat ce a realizat cine sunase, bărbatul a început să-i spună Anei să nu îndrăznească să mai sune sau să viziteze vreodată. După spusesele lui, el şi mama ei primiseră ameninţări de la proxeneţi şi traficanţi. Mama ei era terifiată. „Aşa că i-am spus, ok, voi face situaţia mai simplă pentru voi. Dacă cineva vă mai sună sau ameninţă, spuneţi-le că sunt moartă pentru voi”, spune Ana. I-a închis. În momentul acela, deşi nu avea niciun act şi în ciuda experienţei în care în loc să fie salvată a fost arestată, Ana decide să contacteze poliţia. De data asta poate o vor asculta.

„Cred că nimic în viaţă nu este corect”

S-a dovedit atunci că Ana era în Irlanda de Nord. I s-a cerut să se întâlnească într-o cafenea cu un agent de poliţie. „A luat unul dintre şerveţelele acelea albe şi m-a rugat să scriu numele celor care m-au răpit”, spune Ana. Când i-a înapoiat şerveţelul putea vedea uimirea de pe faţa lui. Se pare că el îi caută pe aceiaşi infractori de ani de zile.

O investigaţie de doi ani a urmat. În cele din urmă răpitorii Anei au fost arestaţi. Din grijă, însă, pentru siguranţa ei şi a mamei ei a decis să nu depună mărturie. În schimb, o altă fată cunoscută în timpul captivităţii a oferit dovezi, iar grupul a fost condamnat pentru trafic de persoane, prostituţie şi spălare de bani în Irlanda de Nord. Fiecare dintre ei a fost condamnat la doi ani de închisoare. Au servit şase luni în custodie înainte de a fi condamnaţi, apoi opt luni în închisoare, restul timpului fiind petrecut cu sub supraveghere. 

Deja serviseră doi ani într-o închisoare suedeză pentru aceleaşi infracţiuni. „Mă bucur că au fost arestaţi, dar n-am fost mulţumită de sentinţă”, a declarat Ana.
„Cred că nimic în viaţă nu este corect”.

Mai târziu, alături de o altă fată, Ana a oferit o mărturie pentru un politician, Lord Morrow. Acesta din urmă devenise preocupat de numărul crescut de astfel de poveşti despre copii şi adulţi forţaţi să lucreze în bordeluri, ferme sau fabrici, încât a propus o nouă lege. Actul Exploatării şi Traficului Uman, acceptat în 2015, a făcut Irlanda de Nord primul şi unicul loc din Marea Britanie în care actul de a cumpăra sex este o infracţiune. În opoziţie, actul de a vinde sex a fost dezincriminat.

Ana este mulţumită de rolul ei în acest demers: „Noua lege ajută victimele şi incriminează atât cumpărătorul, cât şi traficantul”, spune ea. „Aşa distruge lanţul de efecte negative”. Ana consideră că e un succes chiar dacă şi doar o mică parte dintre bărbaţii care obişnuiau să cumpere sex sunt acum descurajaţi să o facă.  Totodată, oamenii ca ea care sunt traficaţi/răpiţi pot trăi fără frică, spune ea, pentru că în loc să fie incriminaţi şi implicaţi în prostituţie, acum au mai multe şanse să beneficieze de sprijin.

În 2017, a devenit de asemenea ilegal să cumperi sex în Republica Irlanda, aceeaşi în care chinul Anei a început. Cele nouă luni de sclavie sexuală au marcat-o pentru tot restul vieţii. Toţi acei bărbaţi i-au rănit corpul în locurile în care au penetrat-o. Partea de jos a spatelui şi genunchii o dor constant, iar în spatele capului are acum o porţiune în care părul nu-i mai creşte din cauză că a fost smuls de atâtea ori.

Suferă din cauza amintirilor terifiante. Uneori nu poate dormi, iar când reuşeşte are coşmaruri. Uneori încă poate simţi acel miros al alcoolului combinat cu ţigări, transpiraţie şi cu respiraţia agresorilor ei.

Acum priveşte înainte însă. A prins oamenii care i-au vândut trupul, a ajutat la schimbarea legii şi, după ani în care nu şi-au vorbit, relaţia cu mama ei s-a îmbunătăţit. „Eu şi mama am avut o călătorie lungă de făcut pentru ca ea să înţeleagă ce mi s-a întâmplat”, spune Ana. „Ea a trebuit să afle de la mine, iar eu de la ea, dar acum suntem bine”.

Ana începuse studiile în Marea Britanie, dar a fost obligată să renunţe pentru că nu-şi putea permite taxele şi nu se califica pentru a fi ajutată financiar. Acum are un job şi îi merge bine. „Mi-aş dori din tot sufletul să reiau studiile la un moment dat”, mai spune ea. „Dar, pentru moment, trebuie să muncesc, muncesc, muncesc şi să rămân focusată”.

Toate numele au fost modificate.

Articol scris de Adelina Duinea