Povestea ROMÂNCEI care produce câteva dintre cele mai renumite seriale din SUA. „Imi amintesc de România ca o ţară frumoasă vizual, dar un loc mizerabil în care să trăieşti”

Plecata in SUA de mai bine de 20 de ani, Mona Garcea s-a nascut la Brasov in 1976, iar parintii sai au emigrat in Statele Unite in 1985.

In SUA, ea a absolvit University of Central Florida, dupa care s-a mutat in Los Angeles. Acum este producator, producator-coordonator, si assistant executive la cele mai urmarite seriale din SUA, produse la Hollywood, care deja au facut inconjorul lumii si au milioane de fani.

Reporter: De unde esti si cand ai plecat in SUA?

M.G: Mama mea este din Risnov, tata din Augustin, iar eu m-am nascut in Brasov in 1976. Parintii mei au plecat din Romania in 1985, iar eu impreuna cu sora mea am plecat doi ani mai tarziu, in 1987.

Rep: Ce-ti mai amintesti de Romania? Cum te gandesti la tara ta?

M.G: Imi amintesc Romania ca o tara frumoasa vizual, dar un loc mizerabil in care sa traiesti. Amintirile din copilaria mea sunt presarate cu lucruri minunate, cum ar fi cand ma jucam la Castelul Bran, vacantele de vara la Constanta, privitul vitrinelor prin Bucuresti, mersul la opera cu mama mea, patinaj si altele. Dar imi amintesc si lucruri teribile precum ore de asteptare la coada pentru paine, lipsa lucrurilor de trai elementare, senzatia constanta ca cineva iti urmareste fiecare miscare, frica zilnica ca poti fi persecutat fara niciun motiv. Niciun copil de 9 ani nu ar trebui sa simta asta!

Rep: Cand ai fost ultima data in tara?

M.G: Nu am mai fost de la plecarea din 1987. Chiar imi doresc si am incercat sa ma fac sa merg de cateva ori, dar frica ce mi-a fost insuflata de cand eram copil este un lucru greu de lepadat. Voi merge cu siguranta in anul viitor.

Rep: Ce scoala ai absolvit si cum ai ajuns sa lucrezi la unele dintre cele mai bune seriale din lume?

M.G: Am absolvit University of Central Florida cu licenta in teatru, iar cativa ani dupa asta, m-am mutat in Los Angeles. Am inceput ca si production assistant, ducandu-le pranzul si cafeaua echipei si scenaristilor. Este nivelul de inceput al joburilor in Los Angeles, dar este un pas necesar pentru a urca pe scara industriei TV. Singurii care pot sari peste aceasta treapta sunt cei care au rude in industrie, iar eu nu cunosteam pe nimeni cand m-am mutat in L.A., nici macar o persoana.

Asa ca am inceput de la zero, dar m-am bucurat de fiecare secunda. Apoi am avut norocul sa muncesc cu Chuck Lorre, ca si asistentul sau. Mi-a dat o sansa atunci cand nu aveam prea multa experienta, pentru simplul fapt ca eram foarte entuziasta in legatura cu el si cu show-urile sale. Munca impreuna cu Chuck este ceea ce m-a dus pe calea succesului. Intr-adevar asta a fost “biletul de aur”, cineva ca el sa dea o sansa cuiva ca si mine.

Citeşte continuarea pe Business Magazin