Regizorul Cristian Mungiu: Incidentul de la MŢR asociază din nou România cu termeni ca "fanatism" şi "intoleranţă"

O proiecţie a filmului "120 BPM", de Robin Campillo, cu tematică gay, programată duminică la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti, a fost întreruptă de proteste, în timpul cărora mai multe persoane, afişând icoane, steaguri şi pancarte anti-LGBT (lesbian, gay, bisexual, transgender), au intonat cântece bisericeşti.

Poliţiştii au fost sesizaţi prin apel la 112, mai multe echipaje de la Secţia 2 deplasându-se la faţa locului. Oamenii legii au stabilit că protestatarii participau la proiecţie şi, la un moment dat, s-au ridicat din sală şi au întrerupt filmul, intonând cântece bisericeşti şi afişând icoane, steaguri şi pancarte anti-LGBT. Aceştia au fost amendaţi de poliţişti.

Într-un comunicat remis miercuri MEDIAFAX, Cristian Mungiu anunţă că proiecţia de duminică va fi reluată la cinematograful de la Muzeul Ţăranului Român pe 20 februarie, de la ora 18.00, cu intrare liberă pentru cei care îşi cumpăraseră bilete pentru 4 februarie.

"Consecinţele publice ale acestui incident nu pot fi însă reparate la fel de simplu", este de părere regizorul.

"Poate unii dintre dumneavoastră ştiu, România şi Franţa se pregătesc intens pentru un sezon cultural bilateral în 2018 şi 2019 - cu ample manifestări ale artiştilor români în Franţa şi ale celor francezi în România. Scopul acestui sezon este să combată pe cât posibil stereotipurile cu care ne percem unii pe ceilalţi şi să confere o altă imagine, mai proaspătă, mai aproape de realitate fiecăreia dintre ţări în ochii cetăţenilor celeilalte", explică Mungiu.

"Bănuiesc că nu e cazul să vă spun ce imagine avem noi ca români, în străinătate. Eu însumi am fost înfăţişat într-o caricatură ca cerşetor, în 2013, pe când eram în juriu la Cannes. Am decis atunci, în ciuda tuturor inflamărilor patriotarde din România, că cel mai corect este să lăsăm capul în pământ, nu ne revoltăm în tot felul de proteste publice despre incident. Pentru că ce cred oamenii despre tine nu se repară cu comunicate. Şi pentru că percepţia despre români şi România în străinătate, oricât de stereotipală şi simplificatoare ar fi, este rezultatul unor fapte, al unor întâmplări care au condus la această imagine nefericită. Iar, dacă vrem să schimbăm imaginea, trebuie sa schimbăm conţinutul, nu să cosmetizăm imaginea", crede Cristian Mungiu

"La nivel de iniţiativă personală, organizăm, de exemplu, (eu şi alţii), festivaluri de film la care vin oaspeţi să vadă că nu suntem vampiri şi că de fapt avem o ţară mai normală şi mai prietenoasă decât pare de la distanţă. La nivel de stat, cum spuneam, organizăm un sezon cultural cu Franţa şi arătăm că, uite, România este şi altfel", mai spune regizorul, adăugând: "Din păcate, însă, un incident ca cel de duminică seară riscă să anuleze în mare măsură efectele multor iniţiative reparatorii. Ştirea despre incident a fost preluată şi mediatizată. Ea asociază din nou România cu termeni ca «primitivism», «fanatism», «intoleranţă». De ce? Pentru că «120 BPM» nu este vreun mărunt film de propagandă despre libertatea sexuală şi cu atât mai puţin un film care să îndemne la relaţii homosexuale. Este un film despre civism, despre responsabilitate socială, despre lupta pentru drepturile oricărei comunităţi de minoritari stigmatizaţi public de superficialitatea cu care îi judecăm adesea pe cei diferiţi de noi".

Lungmetrajul "120 BPM", propunerea Franţei pentru premiile Oscar 2018, recompensat cu marele premiu al juriului la ediţia de anul trecut a Festivalului de la Cannes, porneşte de la fapte reale - acţiunile organizaţiei civice Act Up din Franţa anilor 1990 -, pentru a vorbi, în cele din urmă, despre o temă cât se poate de actuală: trezirea din letargie a acelei pături din societate indiferentă la marile probleme sociale care o înconjoară. Act Up este considerată a fi precursoarea mişcărilor civice de după anii 2000 care au condus la obţinerea unor drepturi fundamentale pentru diferite grupuri de minorităţi - de la cele sexuale la cele civice.

Iniţiată în Statele Unite şi extinsă în toată lumea, cu o organizare extrem de vizibilă şi eficientă în Franţa, se consideră că Act Up a pregătit terenul pentru teme actuale de astăzi - de la căsătoria între persoane de acelaşi sex şi până la campania de stopare a agresiunilor sexuale în industria de film.

În plină epidemie, grupul de acţiune Act Up s-a implicat în viaţa publică, combătând prejudecata că SIDA este boala persoanelor de la periferia societăţii şi convingând opinia publică şi autorităţile de importanţa metodelor de prevenire a acestei maladii şi a tratamentului. Dincolo de tema principală, "120 BPM" este o poveste sensibilă de dragoste, plină de forţă şi vitalitate, de emoţie şi compasiune, filmul fiind aplaudat la scenă deschisă la Cannes minute în şir şi considerat de revista Variety o înduioşătoare combinaţie între o autobiografie plină de emoţie şi dramatism, un manifest politic şi un erotism bulversant şi copleşitor.

Cristian Mungiu este de părere că acest film are potenţialul de a declanşa discuţii publice despre teme care ar trebui să preocupe societatea românească şi spune că, în calitate de distribuitor al lungmetrajului, a ales să înceapă prezentarea lui publică printr-o discuţie cu tineri, cu liceeni, în prezenţa profesorilor lor, a unor psihologi şi sociologi: o dezbatere despre toleranţă, despre civism, despre necesitatea educaţiei - a celei sexuale în particular, dar a educaţiei în general -, singura care te poate face să-l judeci pe celalalt mai puţin stereotipal.

Incidentul de la Muzeul Ţăranului poate fi folosit "ca un declanşator al unei reacţii a noastre care să ne poziţioneze altfel, care să arate cum ne raportăm noi la acel incident. Noi ca cetăţeni şi noi ca autorităţi ale statului. Dacă aş fi Ministrul Culturii, m-aş grăbi să merg să văd filmul, ca să pot avea o reacţie în cunoştinţă de cauză, pentru ca e cazul să am o reacţie. Dacă aş fi primarul Capitalei, m-aş preocupa să aflu de ce acest film a fost difuzat în sala Muzeului Ţăranului Român şi de ce nu are Primăria ca program să redea oraşului săli de cinema mai puţin sacre, dacă aş fi poliţist, printre cei care i-au legitimat pe turbulenţi, aş aplica nişte sancţiuni. Pentru ca să întrerupi o proiecţie de film cântând cântece religioase trebuie să fie la fel în faţa legii la fel de grav ca a întrerupe o slujbă în biserică cântând heavy metal", mai spune Mungiu, care vorbeşte şi despre cât este de complicat să se distribuie filme cu subiecte considerate mai delicate, din cauza lipsei sălilor de cinema, dar şi a "prejudecăţilor, din teamă şi din comoditate".

Informaţii despre proiecţiile "120 BPM/bătăi pe minut" sunt disponibile pe site-ul https://voodoofilms.ro/ şi pe pagina de Facebook Voodoo Films https://www.facebook.com/VDfilmsdistribution/.

Regizorul şi scenaristul Cristian Mungiu a câştigat trofeul Palme d'Or de la Cannes în 2007, cu filmul "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile". Cineastul român a revenit pe Croazetă în 2009, cu antologia de scurtmetraje "Amintiri din Epoca de Aur", care a rulat în secţiunea Un Certain Regard. În 2012, filmul "După dealuri", de Cristian Mungiu, a înregistrat o dublă victorie la Cannes: premiul pentru scenariu, obţinut de Mungiu, şi cel pentru interpretare feminină, acordat ex-aequo actriţelor Cristina Flutur şi Cosmina Stratan. Şi tot la acelaşi prestigios eveniment, Mungiu a primit, pentru lungmetrajul "Bacalaureat", premiul pentru regie, în 2016.