REPORTAJ - Ceremoniile umaniste: De la "Star Trek" la căsătoriile între persoane de acelaşi sex

Ceremoniile sunt un serviciu oferit de Asociaţia Secular-Umanistă din România, oferind celor interesaţi posibilitatea de a-şi organiza nunta oriunde în ţară, cu o tematică aleasă de ei.

Ceremoniile - fără efect juridic, strict simbolice şi fără implicaţii legale - au la bază filosofia umanistă, unul dintre cele mai importante principii ale acesteia fiind toleranţa.

"(...) organizăm şi ceremonii pentru cuplurile de acelaşi sex, însă, fiind evenimente simbolice, sunt legale, dar nu produc efecte juridice şi nici nu schimbă starea civilă a cuplului. Sunt evenimente speciale, care marchează evenimente speciale din viaţa cuplurilor", a declarat pentru MEDIAFAX Daniel Secară, unul dintre oficianţii acestor ceremonii, al căror preţ porneşte de la 1.000 de lei şi care pot avea o durată de 30 - 45 de minute.

Însă, cu toate că ceremoniile umaniste nu au efect juridic, oficianţii trebuie să urmeze anumite cursuri de pregătire, care costau în dezvoltarea capacităţii acestora de a înţelege povestea cuplului.

"O lună sau două. Depinde de capacitatea viitorului oficiant de a înţelege lucrurile. Nu trebuie neapărat să înveţe să vorbească, trebuie în primul rând să înveţe să asculte, pentru că, şi dacă este un speaker extraordinar de bun, el trebuie, în întâlnirile succesive pe care el le are cu cuplurile, trebuie să înţeleagă foarte bine care este povestea cuplului. Chiar dacă este un bun speaker şi nu este un bun ascultător, degeaba", a mai spus acesta.

Pe de altă parte, oficiantul nu este asemenea unui funcţionar public al stării civile, ci acesta ar trebui să adere la gândirea umanistă pentru a putea urma cursurile de pregătire.

"Nu aş vedea un om care nu priveşte cu ochi buni homosexualitatea cum ar putea să prezideze o ceremonie între homosexuali", a completat acesta.

În general, nunţile abundă în simboluri, de la verighete, lumânări până la rochia de un alb imaculat. Persoanele care doresc să păstreze aceste simboluri - care nu se regăsesc în tradiţia creştină a căsătoriei - îşi pot organiza o ceremonie umanistă.

"De fapt, cam asta a fost raţiunea întregului proiect. Am vrut o parte de ritual, dar fără componenta religioasă, a trăirii religioase. Motiv pentru care o parte din cuplurile care ne-au contactat, fiind interconfesionale, au găsit o cale de mijloc. Nu mergem nici la biserică, nici la moschee sau la sinagogă, organizăm o ceremonie umanistă prin care avem partea asta ritualică a rostirii de jurăminte, a unui discurs în faţa familiei şi a prietenilor, pentru a depăşi dificultăţile de ordin religios", a declarat Daniel Secară.

Întrebat dacă mirii au părinţi spirituali, Daniel Secară a precizat că la acest aspect nu s-au gândit. "Din experienţa noastră, noi nu am avut părinţi spirituali, «cuplul» care ne-a fost părinte spiritual a fost chiar oficiantul nostru. Mă gândesc la nişte prieteni de familie, prietenii apropiaţi pot fi consideraţi părinţi spirituali, însă noi nu ne-am gândit la această variantă", a relatat acesta.

În acest context, Daniel Secară a spus că aceste ceremonii nu sunt dedicate exclusiv persoanelor care nu au o religie.

De asemenea, Daniel Secară a precizat că ideea acestor ceremonii umaniste a pornit din Scoţia, acolo unde între timp au devenit foarte populare. "În urmă cu doi ani, noi am avut o ceremonie similară şi ne-am inspirat din ceremoniile organizate de Asociaţia Umanistă din Scoţia - care face acest lucru de 40 de ani, o fac de atât de mult timp încât au devenit legale, oficiantul este funcţionar public", a spus acesta.

Dacă, în cazul ceremoniilor care sunt oficiate de reprezentanţi ai unei biserici, textul este unul standard, ceremoniile umaniste le oferă posibilitatea partenerilor să-şi personalizeze discursul, unul dintre elementele de noutate fiind şi rostirea jurămintelor.

"Textul este complet personalizat. Noi avem o structură, însă conţinutul fiecărui discurs este complet personalizat pentru că oficiantul, înainte de prezidarea ceremoniei, are mai multe întâlniri succesive cu cuplul, pentru a le asculta povestea de dragoste, ca apoi să închege un scenariu prin care va povesti întregii lumi cum s-au cunoscut, de ce se iubesc. Totul este personalizat. Totul se învârte în jurul celor doi îndrăgostiţi", a mai spus acesta.

Ceremonia umanistă are la bază principiul prieteniei, astfel că, în timpul petrecut împreună, între oficiant şi cuplu se naşte o conexiune. "Intră într-un fel în viaţa lor şi devin prieteni şi doar pe baza legăturii dintre ei se poate construi un astfel de eveniment. Nu merge de pe o zi pe alta, e o întreagă chimie", a spus oficiantul.

El a explicat că pregătirea unui astfel de eveniment durează în jur de o lună. "Poate mai mult. Depinde de preferinţele cuplului", a mai spus acesta pentru MEDIAFAX.

"Am discutat cu un cuplu care ar dori o ceremonie cu tematică «Star Trek». Astfel, pregătirea discursurilor va dura un pic mai mult, pentru că trebuie să ne inspirăm din film, să luăm personaje de acolo şi să le transpunem în realitate şi jurăminte, vor avea o notă cinematografică şi asta va dura un pic mai mult", a mai explicat acesta.

Femeile care s-au visat toată viaţa purtând o rochie albă în momentul în care îi vor jura iubire eternă partenerului nu trebuie să îşi facă nicio problemă: ţinuta "mirilor" poate fi una clasică, bărbatul putând opta pentru un costum negru, iar domnişoarele pot alege rochia de mireasă. Cuplul poate alege o ţinută lejeră sau tematică, în funcţie de dorinţele fiecăruia. "Nu există nicio constrângere în ceea ce priveşte vestimentaţia", a explicat Daniel Secară.

De asemenea, Daniel Secară a povestit că, fiind vorba şi de cupluri de acelaşi sex care apelează la aceste ceremonii umaniste, dar şi de perechi care încă nu s-au căsătorit, sintagma "soţ şi soţie" nu apare în textul ceremoniei. Este folosită sintagma "partener". "Încercăm să evităm formulele acestea standard, cunoscute. (...) Preferăm «parteneri»", a spus acesta.

În ceea ce priveşte o eventuală reacţie a Bisericii ortodoxe, Daniel Secară a afirmat: "Dânşii pot avea replica pe care o doresc". "Noi am venit oarecum pentru a suplimenta acea cerere pe care biserica nu o satisfăcea. Spre exemplu, dacă nu mă înşel, a fost în urmă cu câţiva ani sau chiar anul trecut un scandal cu un preot care a încercat să oficieze o ceremonie ortodoxă, religioasă, pe o pajişte. Biserica s-a supărat şi a zis că o ceremonie trebuie susţinută doar în biserică", a povestit acesta.

De asemenea, Daniel Secară a povestit pentru MEDIAFAX că, în urmă cu doi ani, a optat pentru o ceremonie similară. "După care a apărut un articol în presă, a fost primit cu bucurie, am avut feedback pozitiv, au fost şi câteva critici, iar, în 2013, am stat să ne gândim dacă merită sau nu să începem un astfel de serviciu", a spus acesta.

"Soţia mea avea un discurs, îl ascunsese de mine, să fie un jurământ special, l-a uitat. Eu nu aveam discurs şi am inventat ceva pe loc, pentru că trebuia spontaneitate şi nu mai ţin minte ce am zis, pentru că a fost atât de copleşitor", a mai spus acesta.

El a precizat că, până în prezent, s-au înregistrat patru solicitări, prima ceremonie umanistă urmând să aibă loc la sfârşitul lunii mai. "Avem una lângă Sibiu, una lângă Braşov, la Mamaia şi la Bucureşti, (...) iar, dintre aceştia, un cuplu este format dintr-un ateu şi o creştină, iar celelalte trei cupluri sunt interconfesionale, în cele mai multe cazuri el este străin, împart alte religii şi tocmai de aceea apelează la astfel de ceremonii", a mai spus acesta.

Pe lângă căsătorie, ceremoniile umaniste sunt dedicate şi botezurilor.

"Au fost câteva nelămuriri cu privire la modalitatea prin care poţi «să botezi» un copil în credinţa umanistă. Nu sunt botezaţi, ceremonia implică doar primirea unui nume în mod informal de către un copil din partea părinţilor. Părinţii jură copilului că îl vor îngriji, îl vor iubi, primeşte în mod neoficial numele din partea părinţilor", a explicat acesta.