REPORTAJ: Noaptea pe străzi, în Bucureşti: Muzică fistichie şi invazie de fluturi la Street Delivery

Dacă mergi pe strada Arthur Verona din Bucureşti în acest weekend o vezi flancată de rasteluri de biciclete şi de un chioş stradal unde îţi vinde limonadă un tip cu dreadlocks şi tatuaje. De mergi în lungul străzii, vezi prăvălii de lemn unde în galantare strălucesc produce eco şi bio, foişoare paralelipipedice şi încăpătoare, în care se vântură copiii şi se leagănă hamacele în care oamenii mari scroll-uiesc pe ,,smartphoane".

E Festivalul urban Street Delivery, pe timp de vară, când la apus, năvălesc fluturii cu denumirea latinească Autographa gamma, atraşi magnetic de lumina electrică. Forfotesc pe pânza corturilor amplasate pentru festivalieri. Nu v-a zăbovit niciun fluture pe mână în ultima săptămână? Ei bine, ieşiţi afară să vedeţi invazia de fluturi şi marea cotropeală a orăşenilor, pe Arthur Verona.

Arte şi meserii, basme urbane şi nopţi nesfârşite la Street Delivery

Festivalul Street Delivery, ce se desfăşoară între 10 şi 12 iunie, este, în 2016, pentru meseriaşi urbani, rurali, tineri sau cu păr ca neaua. La Street Delivery Meserie! se întâlneşte noua generaţie de makeri (designeri de produs, de modă, ilustratori, arhitecţi, artişti 3D, programatori ) şi meşteşugarii tradiţionali (cizmari, ceasornicari, tâmplari, croitori, şelari, ceaprazari etc.). S-au format echipele de meşteşugari noi şi vechi şi au poposit în stradă să arate ce pot face breslele de odinioară şi găştile de artişti: au făcut preche "un cizmar şi un artist 3D, un designer de produs şi un pălărier, un programator şi un tocilar, un DJ şi un ceasornicar", spun organizatorii.

"Construim punţi între meseriaşi vechi şi noi pentru un schimb de tehnici şi viziuni din care să iasă scântei. Integrăm instrumente, contopim cunoştinţe şi inventăm noi moduri de interacţiune cu obiecte şi meserii pe care nu le putem face uitate.", mai spun organizatorii ce au pus la cale Street Delivery în 2016.

În Bucureşti, strada Arthur Verona devine timp de trei zile un laborator în care meserii uitate primesc un suflu nou. Vizitatorii Street Delivery pot urmări desfăşurarea pas cu pas a 12 ateliere de arte şi meserii, de la fierărie, croitorie, legătorie de carte, tapiţerie şi serigrafie până la sticlărie, tâmplărie, butaforie, depanare sau xilogravură.

Aseară, la Festival, am văzut un tânăr cum făcea o demonstraţie de potcovit la standul atelierului de fierărie. Fierul se înroşea, iar mie îmi venea în minte pasajul din basme, în care se spune: " istorisirea e de când se potcovea puricele la un picior ,cu nouăzeci şi nouă de oca de fier, şi s-arunca în slava cerului de ne aducea poveşti." Festivalul Street Delivery are darul să te poarte într-un carusel de poveşti. E ca şi cum ai privi prin caleidoscop: la tot pasul, observi chipuri şi isprăvi aduse în stradă care-ţi poartă imaginaţia pe tărâm de basm.

Am auzit bătăi în tobe şi m-am mişcat iute spre zona de asfalt unde puştii şi puştoiacele aveau concert de percuţie. Ritmurile nocturne, cu voci şi sunete muzicale extatice, se împleteau ca fuioarele de lână ale sătencele de altădată, cât să preschimbe intervalul dintre apusul Soarelui şi răsărit, într-o ţesătură înstelată, în care se înveşmântă Feţii Frumoşi şi Ilenele Cosânzene. Fetele şi băieţii se sărutau şi dansau. Vor juca trei zile şi trei nopţi la Festivalul Street Delivery, de vineri până duminică.

Am ajuns la capătul străzii Arthur Verona pe la 21:00. Mirosul de tei, teaser-ul olfactiv pentru vară, care a cuprins Bucureştiul în iunie, devenea din ce în ce mai intens. Narcotic. Pe scena ridicată printre arborii care o cuprindeau cu ramurile planturoase, ca pe o scorbură magică, o fată silfidă cu ochelari de soare cânta synthpop. În spate, doi băieţi cu tricouri de depeşişti updataţi învâteau discurile şi plăsmuiau sunete electronice. Era formaţia Omelette. Ei au făcut publicul să se învârtă, să se lase pradă nopţii. Oamenii păreau o grămadă de sfârleze ce se mişcă, în slow-motion sau mai rapid, după oscilaţiile beat-urilor.

Am plecat de la concert la 23:00, după ce am dansat, în atmosfera disco, sub vraja luminilor de curcubeu ce se proiectau, pe dubstep, cu un egiptean şi prietena lui româncă, pe nume Iris. La Street Delivery pare că întâlneşti oameni la fel ca Micul Prinţ, în povestea lui Saint-Exupery. Vă amintiţi? Micul prinţ părăseşte asteroidul B 612 şi pleacă pentru a cunoaşte lumea. În drumul său întâlneşte mai multe planete minuscule cu un singur locuitor. Aşa e şi la Street Delivery: Lumea se strânge laolaltă, iar tu, exploratorul, mergi şi-i întâlneşti, într-o incursiune de weekend, pe o singură stradă.

Citeşte şi: COOLTURA de WEEKEND: Pact cu Diavolul, la Sibiu. Street Delivery, distracţie şi antren, la Bucureşti

Citeşte şi: Începe Street Delivery în weekend: Străzile se închid pentru maşini şi se deschid pentru oameni

Citeşte şi: Street Delivery Meserie! "Ce pot crea împreună un cizmar şi un artist 3D, un DJ şi un ceasornicar? "