REPORTAJ: Parcuri cu alei betonate şi gazon, care stau pustii în sate fără drumuri şi canalizare - FOTO

Prin Hotărârea de Guvern 110/2011 au fost aprobate, la nivel naţional, 285 de proiecte depuse de primării pentru amenajarea de spaţii verzi, opt dintre primării fiind din judeţul Sibiu şi urmând să primească, în total, aproape patru milioane de lei pentru "dezvoltarea şi modernizarea spaţiilor verzi din localităţi şi înfiinţarea de noi parcuri, scuaruri şi aliniamente plantate ori reabilitarea celor existente".

Proiecte pentru finanţare din Fondul pentru Mediu au fost depuse de mai multe primarii din judeţul Sibiu, însă au fost declarate câştigătoare doar primăriile Avrig, Loamneş, Nocrich, Marpod, Păuca, Mediaş, Şeica Mare şi Blăjel.

Comună mare, zonă poluată, fonduri amânate pentru parc

Una dintre cele mai mari sume - un milion de lei - trebuia să o primească Primăria Şeica Mare pentru a realiza parcuri şi locuri de joacă pentru copii în mai multe zone din Şeica Mare, Calvasăr şi Boarta. Şeica Mare este a treia comună ca mărime din judeţul Sibiu, având aproape 5.000 de locuitori, între care peste 700 sunt copii.

Primarul comunei, Nicolae Şuşa (PDL), spune că n-a primit niciun ban din milionul de lei care i-a fost aprobat şi, în consecinţă, n-a făcut încă niciun parc şi nu a amenajat niciun loc de joacă pentru copii.

"Noi nu am primit încă niciun ban din milionul de lei pe care trebuia să-l primim. Am depus proiect pentru cinci sau şase locaţii din comună. În total, cam 5.000 de metri pătraţi de parcuri, zone centrale peste tot. Trebuia să facem parcuri şi locuri de joacă pentru copii. Şi copiii noştri s-ar fi bucurat de leagăne şi tobogane, dar încă nu am primit niciun ban", a declarat Nicolae Şuşa.

Aceasta a explicat că, după apariţia HG 110/2011, începeai să primeşti bani dacă îţi luai angajamentul că termini parcurile, sau cel puţin o parte dintre ele, în două luni. Convins că nu are cum să termine şase parcuri în două luni, primarul din Şeica Mare a cerut ca finanţarea investiţiei sale să fie reprogramată pentru anul 2012.

"N-au mai fost însă bani şi noi n-am mai primit nimic. Acum m-au programat pentru 2014, dar cu criza...cine ştie dacă vom mai primi banii", spune primarul din Şeica Mare.

Acesta afirmă că în comuna al cărei primar este, investiţia în zone verzi şi parcuri se justifică mai mult decât în alte localităţi.

"Prin Şeica Mare trece Drumul Naţional 14, avem trafic intens, deci, clar, şi poluare. În plus, noi suntem la zece kilometri de Copşa Mică, una dintre cele mai poluate zone din ţară. Acolo se ştie că aerul, şi apa, şi solul sunt poluate. Era normal să se ţină seama de nişte criterii de selecţie", spune Nicolae Şuşa.

Acesta recunoaşte că, deşi comuna sa stă destul de bine la infrastructură, având, în mare parte, introduse apa, gazul şi canalizarea, "investiţiile în parcuri nu erau prioritare".

"Dar dacă se dădeau bani pentru parcuri...pentru parcuri am aplicat şi ar fi trebuit să ne dea şi nouă banii", a mai spus Şuşa.

Parc "frumos", amenajat pe un hectar, dar pustiu

Într-o altă parte a judeţului, în satul Bogatu Român, comuna Păuca, primarul a reuşit să finalizeze investiţia.

Bogatu Român este un sat situat între coline, departe de orice zonă poluată. Aici a fost amenajat un parc îngrijit, de un hectar, cu gazon, alei betonate, bănci şi sistem de irigaţii. Într-un colţ al parcului este şi un loc de joacă cu tobogan, leagăne şi groapă de nisip.

Locul de joacă şi două bănci de lângă el sunt pline, într-o zi de noiembrie în care temperatura este de 20 de grade Celsius, copiii din clasele V-VIII care tocmai au ieşit de la şcoală bucurându-se de soare.

Sunt cam 30 de copii. În timp ce fetele stau grămadă una în braţele celeilalte pe două bănci de lângă groapa cu nisip şi râd în hohote, băieţii joacă fotbal sau se dau în leagăne.

Cu candoarea vârstei, povestesc că ei sunt cam toţi copiii din sat, în afară de "ăia mici" - copiii claselor I-IV -, "dar ăia nu sunt atâţia". După mai bine de o oră de alergat prin locul de joacă, fără ca vreunul dintre copii să ajungă în partea cealaltă a parcului unde aleile aşteaptă încă localnicii la promenadă, apare o mamă nemulţumită că îşi aşteaptă de mult fiul cu masa pusă şi el nu mai ajunge de la şcoală.

E semn că au stat destul şi, în mai puţin de un sfert de oră, toţi pleacă la casele lor. Parcul rămâne gol, cu aleile pustii şi băncile părăsite.

Pe lângă parc trece un bărbat la vreo 40 de ani, care spune că se ocupă de îngrijirea acestuia.

"Eu vin zilnic, că mă ocup de îngrijirea parcului, dar ceilalţi localnici nu prea vin. Oamenii n-au timp să vină, să stea pe bancă sau la poveşti aici. Mai vin copiii în locul de joacă şi tineretul seara", spune omul, care adaugă: "Parcul e tare frumos. E aranjat. Aici înainte erau numai bălării. Acum arată bine. Păcat că nu prea e folosit, că oamenii nu vin în el".

Primarul comunei, Niculae Dancu (PDL), spune că în Bogatu Român sunt 570 de oameni din totalul celor 1.900 care locuiesc în comuna Păuca.

În celelalte localităţi ale comunei, nu sunt parcuri amenajate.

Întrebat de ce a început cu Bogatu Român, sat cu 570 de locuitori, majoritatea bătrâni, Niculae Dancu răspunde: "Acolo avem o suprafaţă de teren în domeniul public, care era mlăştinoasă, în paragină. Parcul este foarte fumos, cu alei, cu zonă verde, iluminat. Este şi teren de joacă unde a fost necesar un dren pentru scurgerea apei şi s-a executat şi lucrarea aceea".

Parcul din Bogatu Român a costat aproape 500.000 de lei.

"Nu era cea mai oportună investiţie, dar accesezi orice sursă de finanţare de pe piaţă"

În comuna alăturată, Loamneş, s-au construit şase parcuri în tot atâtea zone din mai multe sate aparţinătoare.

Parcurile construite în Loamneş, Haşag, Alămor şi Armeni au între 700 şi 1.800 de metri pătraţi fiecare, în total fiind vorba despre 10.000 de metri pătraţi de zonă verde.

Unul dintre parcurile din Loamneş este amenajat chiar în apropierea Primăriei. Sunt câteva bănci, stâlpi de iluminat ecologic, trandafiri şi tot felul de arbuşti. Unii dintre ei s-au uscat, iar reprezentanţii Primăriei spun că au luat legătura cu cei care au realizat parcul să înlocuiască plantele uscate.

În parc nu e nimeni, deşi este o zi de sărbătoare (Sfinţii Mihail şi Gavril), iar soarele dogoreşte.

La o aruncătură de băţ este şcoala, iar cel de-al doilea parc din localitate a fost amenajat în curtea acesteia. Parcul are bănci, arbuşti, iarbă frumos cosită şi un loc de joacă cu mai multe instalaţii pentru căţărat, leagăne şi tobogan.

Copiii care au ieşit de la şcoală tocmai au plecat către case, cu microbuzul şcolar. O fetiţă de trei ani şi jumătate, care spune că o cheamă Ana, ia în stăpânire leagănele şi toboganul. Nu are lecţii de făcut, aşa că stă liniştită în parc, supravegheată când de mamă, când de bunică, femeile ieşind, pe rând, în poartă, să vadă ce face micuţa.

În satul Haşag, parcul şi locul de joacă au fost amenajate în curtea căminului cultural. Este o zonă retrasă, cu două leagăne, patru bănci şi câţiva stâlpi de iluminat. Nimeni nu se află în parc.

Departe de locul de joacă nou amenajat, pe drumul principal, trei copii se dau în leagăn, în zona care a fost cândva locul de joacă al satului. De două bârne din lemn sunt legate, cu lanţuri, două cauciucuri şi o scândură, pe post de leagăne. În cealaltă parte a "locului de joacă" este legat un cerc metalic de care este agăţat un sac de rafie.

"Aici jucăm baschet", spun, la unison, doi băieţi care au cam 8-9 ani.

"Mergem şi la locul nou de joacă, dar numai câteodată, că e departe de casă. Ne-am învăţat cu ăsta de aici", mai spun copiii.

În cealaltă parte a comunei, la Alămor, sunt amenajate alte două parcuri. Unul, mai mare, cu multe bănci, flori şi arbuşti, este chiar în centrul satului, cel de-al doilea fiind amenajat în curtea căminului cultural. La acesta se lucrează acum - cu fonduri de la Consiliul Judeţean - pentru montarea unor instalaţii cu care să se joace copiii din sat.

Peste drum de parc este o staţie de autobuz, plină de femei de toate vârstele care aşteaptă maşina să le ducă la Sibiu. Întrebate dacă vin vreodată în parc, femeile încep să râdă.

"Noi n-avem timp de parc. Avem gospodării şi serviciu. Să vină cei mai în vârstă, pensionarii, să stea în parc că noi n-avem vreme", zic femeile mai tinere, explicând că ele aşteaptă autobuzul pentru a merge la serviciu.

Le răspunde imediat o doamnă mai în vârstă, pensionară: "Nici noi n-avem vreme. Avem treburi pe acasă. Noi nu ne terminăm ce avem de făcut prin casă cât e ziua de lungă, n-avem vreme de parc".

"Mai vin fetele şi băieţii, seara, de stau în parc. Eu stau chiar aici peste drum, dar n-am ieşit niciodată în parc. Poate dacă ar avea nişte umbreluţe, să stai la umbră, sau, poate, când or creşte copacii, că aşa, acum, te prăjeşte soarele, nu poţi sta acolo", spune o altă femeie.

Un bărbat, aşezat confortabil pe banca de la poarta sa, la câţiva metri de parcul frumos amenajat, spune că e bine că s-a făcut parcul, că e fumos, dar povesteşte şi el că nu are timp să stea în parc şi că beneficiarii acestei investiţii sunt tinerii din sat care au un loc de întâlnire.

Ultimul parc din comuna Loamneş a fost construit în satul Armeni, în curtea căminului cultural. În apropiere este o cişmea de la care se aprovizionează cu apă majoritatea oamenilor din sat.

O femeie cu un băieţel de vreo trei ani trece pe lângă parc, pe lângă leagăne şi tobogan, ia apă şi se pregăteşte de mers înapoi acasă.

"Mai vin copiii la locul de joacă, noi nu venim în parc. Dar la noi, la ţară, copiii stau toată ziua prin curte, la poartă, au unde să se joace. Nu ştiu dacă asta trebuiau să facă ei acum, parcuri. Erau destule altele de făcut pe aici", spune femeia, explicând că în localitate nu este apă curentă şi multe drumuri sunt doar pietruite.

La cişmea ajunge şi un bărbat de vreo 70 de ani, care zice că are prea multă treabă ca să se bucure de parc.

"Aş sta eu toată ziua în parc, dar n-am timp. Trebuie să dăm la animale, culegem porumbul, tăiem cocenii, tre să ne ducem la plug. Vara avem fân şi altele", spune bătrânul, care crede şi el că ar fi alte lucruri de pus la punct prin sat.

"Când eram eu tânăr nu te puteai apropia de locul ăsta de aici. Era noroiul până la genunchi. Acum s-a amenajat şi altele sunt vremurile. E bine, dar ar putea fi şi mai bine", mai spune omul.

Primarul comunei Loamneş, Maria Greavu (PSD), afirmă că a făcut parcurile şi locurile de joacă pentru a se bucura copiii de ele.

"Poate că nu era cea mai oportună investiţie, însă, ca primar, cauţi să accesezi orice sursă de finanţare care este pe piaţă. Le-am făcut şi văd că, pentru copii, sunt utile. Chiar şi-au dovedit utilitatea locurile de joacă. Am spus şi spun în continuare că nu erau lucrări care trebuiau făcute cu prioritate. Apă, canalizare, drumuri, astea sunt lucrările prioritare. Mi-am dat seama însă că şi copiii de la ţară trebuie să se poată bucura de un loc de joacă, de un leagăn, de un tobogan şi le-am făcut", a declarat Maria Greavu.

Potrivit acesteia, comuna are 3.288 de locuitori din care peste 700 sunt copii.

Prin HG 110/2011 comuna Loamneş a avut aprobată o finanţare de 935.616 lei pentru parcuri, din care peste 800.000 de lei încă nu au fost primiţi de la Administraţia Fondului pentru Mediu.

"Am avut înţelegere de la constructori şi am realizat parcurile, deşi cea mai mare parte din bani nu am primit-o. Am mai completat cu fondurile noastre şi am reuşit să facem lucrările. Ni s-a promis că în 2014 vom primi banii", a mai spus Maria Greavu.

Şi primarii din Mediaş, Avrig, Blăjel şi Marpod au început investiţii, dar nu le-au terminat din lipsa finanţării.

Primarul comunei Marpod, Toader Dotcoş (PDL), spune că finanţarea proiectului s-a oprit la 25 la sută.

"Parcul este utilizabil, pentru că am realizat partea de bănci, alei, loc de joacă. Mai sunt însă de pus florile, arbuştii şi stâlpii de iluminat, care costă foarte mult", a declarat Toader Dotcoş.

Potrivit acestuia, comuna are 1.028 de locuitori, dintre care 158 sunt copii. Aproximativ 850 de persoane trăiesc în Marpod, unde a fost realizat un parc de 8.900 de metri pătraţi, pentru că "asta a fost suprafaţa" din centrul comunei de care a dispus primăria.

"Atât de mare a fost suprafaţa. Nu mi s-a părut normal să amenajez doar o suprafaţă mică, de 200 de metri pătraţi, dacă aveam acolo 8.900 de metri pătraţi. Ar fi fost înghesuit şi nu-mi place să fac lucrurile aşa", a declarat Toader Dotcoş.

Pentru municipiul Mediaş a fost aprobată suma de 1.124.840 de lei, dar finanţarea s-a oprit, potrivit reprezentanţilor Primăriei, cam la 20 la sută.

"Lucrările de amenajare au început în septembrie 2012, prin defrişarea şi curăţarea terenului, trasarea aleilor, montarea bordurilor şi a gardului de sârmă. Pentru completarea vegetaţiei au fost plantate 21.300 de fire de gard viu şi 352 de arbori şi tufe ornamentale şi a fost înierbată suprafaţa de 2.554 de metri pătraţi. Lucrările care au mai rămas de executat sunt legate de montarea stâlpilor de iluminat fotovoltaici, montarea dotărilor (bănci, coşuri de gunoi, toalete ecologice, aparate de joacă pentru copii), precum şi plantarea de arbori şi flori perene", au precizat reprezentanţii Primăriei Mediaş.

"Parcul era cel mai puţin necesar, dar pentru asta se dădeau bani"

Primarul comunei Nocrich, Ionel Vişa (PDL), spune că a reuşit să finalizeze investiţia, realizând un parc de circa 4.000 de metri pătraţi chiar în centrul localităţii Nochrich.

Comuna are 3.060 de locuitori, dintre care 420 de copii, peste 1.300 locuitori fiind în Nocrich.

Ionel Vişa spune că doar drumurile comunale le are asfaltate, uliţele satelor fiind pietruite. În plus, se lucrează în comună la introducerea apei, canalizării şi branşamentelor pentru acestea.

"Am făcut (prin realizarea parcului – n.r) ceea ce era cel mai puţin necesar în comună, dar pentru aia am primit finanţare. Eu nu am depus proiectul pentru parc pentru că era o prioritate, dar pentru aia se dădeau bani şi am zis să profit. Am depus peste tot proiecte şi pentru apă, canalizare, drumuri, locuinţe sociale şi facem ce putem în funcţie de finanţarea pe care o primim", a declarat Ioan Vişa.

În localităţile în care au fost realizate deja investiţiile, locurile de joacă pentru copii şi-au dovedit utilitatea, însă zonele de parc, cu alei betonate, flori, arbuşti, gazon şi bănci stau nefolosite şi aşteaptă ca oamenii de la sate să-şi formeze un obicei din a merge în parc.

Majoritatea satelor sunt însă îmbătrânite, media de vârstă a locuitorilor este ridicată, iar aşteptarea s-ar putea să fie zadarnică.