Sateliţii SpaceX, „o ameninţare la adresa astronomiei”. Profesor: Chiar e un dezastru

Mai multe companii şi-au arătat intenţia de a dezvolta reţele de sateliţi care să ofere legături de internet din spaţiu, fapt ce i-a determinat pe astronomi să îşi exprime îngrijorarea în legătură cu impactul pe care dispozitivele îl pot avea asupra telescoapelor de pe pământ.

SpaceX a lansat luni dimineaţă 60 de minisateliţi, a doua tranşă din reţeaua Starlink care are ca scop să furnizeze internet la nivel global. Minisateliţii, fiecare cu o greutate de aproximativ 260 de kilograme, se vor alătură celor 60 lansaţi în luna mai.

SpaceX, înfiinţată în 2002 de omul de afaceri Elon Musk, a lansat anul acesta proiectul Stalink - o reţea de sateliţi de ultimă generaţie, care ar trebui să le asigure celor de pe Terra acces nelimitat la internet de bandă largă. Compania SpaceX a anunţat că această reţea va fi mărită la 12.000 de sateliţi.

Atunci când compania SpaceX a lansat prima serie de sateliţi, mulţi astronomi au fost surprinşi să descopere că dispozitivele erau strălucitoare şi interferează cu investigaţiile oamenilor de ştiinţă. De atunci, savanţii încearcă să evalueze impactul pe care sateliţii de mici dimensiuni îl au asupra vizibilităţii spaţiului cosmic.

SpaceX a anunţat că îşi doreşte să reducă orice urmări secundare pot apărea după lansarea sateliţilor Starlink, dar proiectele de a amplasa în spaţiu noi dispozitive merg mai departe.

Musk a anunţat în luna octombrie, folosind o legătură de internet oferită de Starlink, faptul că va cere permisiunea Comisiei Federale de Comunicaţii pentru a opera încă 30.000 de sateliţi în plus faţă de cei deja amprobaţi. Astfel, în jurul Pământului ar ajunge să orbiteze de opt ori mai multe dispozitive decât se află acum în total.

James Lowenthal, astronom la Smith College, este unul dintre cei care au observat grupurile de sateliţi Starlink traversând cerul nopţii în primăvară: ”Am simţit că viaţa mea de astronom şi de pasionat al cerului nopţii nu va mai fi niciodată aceeaşi”.

Cea mai mare parte a primelor dispozitive Stalink a ajuns acum pe orbite mai îndepărtate de pământ şi nu mai sunt vizibile pentru cei care locuiesc în oraşe puternic iluminate. Dar pentru specialiştii care observă cerul nopţii din zone ferite de lumină, dispozitivele încă se mai văd. În condiţiile în care mii de astfel de sateliţi ar fi lansaţi, Lowenthal a spus că se teme că ”tot cerul o să fie înţesat de stele”.

Societatea Astronomică Americană (American Astronomical Society) a alcătuit în luna mai un comitet, din care face parte şi Lowenthal, cu scopul de a discuta în mod regulat problemele de acest gen cu reprezentanţii SpaceX.

SpaceX a colaborat în aceeaşi direcţie şi cu National Radio Astronomy Observatory, un centru de cercetare federal care dispune de observatoare în toată lumea.

Totuşi discuţiile nu se concentrează asupra modurilor în care poate fi combătută poluarea luminoasă provocată de suprafaţa reflectorizantă a sateliţilor. ”Până acum, ne-au oferit cu generozitate acces la datele pe care le au, dar nu ne-au făcut nicio promisiune”, a explicat Lowenthal.

O purtătoare de cuvânt din partea SpaceX a afirmat că firma intenţionează să vopsească porţiunile dinspre pământ ale sateliţilor în negru pentru a le reduce capacitatea de reflexie.

Anthony Tyson, unul dintre astronomii de la University of California, a arătat că este puţin probabil ca vopsirea sateliţilor să rezolve problemele. Tyson se ocupă şi de Large Synoptic Survey, o srutructură de peste opt metri care va fi construită în Chile pentru a monitoriza cupola cerească în întregime la fiecare trei zile. Proiectul are ca scop investigarea materiei şi energiei întunecate ca şi cercetarea originilor Căii Lactee. Cum cercetările au ca obiect obiecte cosmice abia vizibile, este posibil să fie afectate de prezenţa sateliţilor.

Simulările oferite de specialişti au arătat că sateliţii Starlink vor continua să fie captate de telescop chiar şi atunci când ar fi vopsite în culori închise.

„Chiar e un dezastru”, arată Tyson.

Simulările au fost făcute pe cei 12.000 de sateliţi anunţaţi iniţial, iar adăugarea altor 30.000 ar da naştere unor probleme noi.

„Refacem calculele doar ca să ne dăm seama ce se mai poate vedea. Rezultatele sunt înspăimântătoare, spune Patrick Seitzer, profesor de astronomie la University of Michigan. Savantul a explicat şi că în momentele de crepuscul, când este cel mai bine să fie observate multe dintre corpurile din sistemul solar, lumina sateliţilor poate să interfereze în moduri nefericite. Calculele sale au arătat că marile telescoape nu reuşesc să evite lumina sateliţilor în 20% dintre situaţiile în care sunt folosite. De multe ori imaginile obţinute sunt distruse de interferenţele din partea sateliţilor artificiali.

Jonathan McDowell, unul dintre astronomii de la Centrul de Astrofizică Harvard-Smithsonian Center spune că urmările pot fi chiar şi mai grave: “de la un punct, observaţiile astronomice de la nivelul solului nici măcar nu mai pot să fie făcute. Nu spun că prin Starlink s-a ajuns în acest punct, dar dacă nu ne punem problema pentru încă un deceniu, o să ajungem acolo. E mai bine să vorbim despre asta acum”.

Discuţiile sunt îngreunate şi de faptul că nu există niciun fel de legislaţie care să stabilească moduri prin care cerul poate fi protejat de poluarea luminoasă. ”Legislaţia spaţială internaţională este destul de permisivă”, arată Megan Donahue, astronom la Michigan State University şi conducătoarea American Astronomical Society. În timp ce majoritatea astronomilor sunt preocupaţi de interferenţele provocate de unde radio şi de deşeuri cosmice, poluarea luminoasă este o problemă din ce în ce mai mare, mai ales că nu există reguli. Asta înseamnă că de aici încolo nu putem să ne bazăm decât pe bunăvoinţa unor companii ca StarX.

„E, mai degrabă o problemă filosofică, spune Donahue, şi se reduce la măsura în care pot să am încredere în bunăvoinţa corporaţiilor ca şi la modul în care este deschisă o companie să îi pese de părerea unor persoane care sunt interesate de ştiinţă şi de astronomie”.