Savanţii propun o nouă abordare pentru căutarea urmelor de viaţă pe Marte

Specialiştii plănuiesc să recolteze roci de pe suprafaţa planetei Marte pentru a fi studiate pe Pământ într-una dintre cele mai complexe misiuni robotizate de până acum. Proiectul este dezvoltat de NASA şi Agenţia Spaţială Europeană (ESA). Misiunea va folosi vehicule controlate automat care vor căuta indicii privind urme de viaţă.

Mostrele ar urma să fie transportate prin spaţiu şi interceptate de navete fără personal uman pentru a fi proiectate cu paraşute în desertul Utah. Probe din cele 500g de sol şi roci de pe Marte obţinute astfel vor fi oferite cercetătorilor din toată lumea.

NASA a aprobat de curând proiectul care va costa miliarde de dolari iar ministerele cercetării din statele membre ale ESA se vor întâlni la Sevilla pentru a stabili în ce fel vor sprijini proiectul.

„Recuperarea mostrelor de pe Marte este un segment esenţial al viitorului program de explorare, şi sper din toată inima că miniştrii cercetării din Europa o vor susţine”, a afirmat Jan Wörner, directorul general al Agenţiei Spaţiale Europene. “Totuşi, trebuie spus răspicat faptul că fiecare stadiu al misiuni are de depăşit numeroase obstacole”.

Oamenii de ştiinţă îşi doresc să studieze mostrele de pe Marte deoarece se consideră că, în urmă cu milioane de ani, pe planetă ar fi fost condiţii asemănătoare cu cele de azi de pe Pământ, având o atmosferă densă şi apă la suprafaţa solului. În prezent, cea mai mare parte a atmosferei s-a rarefiat dar cercetătorii caută indicii privind o eventuală evoluţie a vieţii înainte să se ajungă la această situaţie. De aceea îşi concentrează atenţia asupra descoperirii unor eventuale microorganisme fosilizate.

„În prezent avem numai două moduri de a studia solul marţian”, arată Susanne Schwenzer, de la Open University. ”Putem trimite sonde pe Marte pentru a analiza acolo mostrele de sol ori putem să analizăm fragmentele care ajung pe Pământ în meteoriţi”.

Sondele spaţiale sunt limitate din punctul de vedere al surselor de energie şi al spaţiului de stocare pentru date dar şi de condiţiile dificile de pe Marte. Alte aspecte esenţiale pentru misiuni sunt reprezentate de nevoia de a miniaturiza echipamentul şi de dificultăţile de amartizare.

Meteoriţii care lovesc Marte şi proiectează fragmente din solul planetei în spaţiu prezintă probleme un alt tip de probleme. Potrivit lui Schwenzer “de multe ori sunt contaminate după ce ajung pe Pământ şi nu se ştie din ce zonă a planetei Marte provin”.

Soluţia ar fi să fie recoltat sol marţian pentru a fi adus pe Pământ folosind cele mai sofisticate echipamente disponibile.

Misiunea va folosi noul vehicul construit de NASA, roverul Mars 2020 rover,care ar trebui să ajungă în craterul Jezero crater din zona Syrtis Major de pe Marte la începutul anului 2021.

„Mars 2020 va recolta mostre de sol şi le va introduce în tuburi de metal care vor fi sigilate”, a explicat Sanjay Vijendran, unul dintre coordonatorii echipei europene care se ocupă de gestionarea mostrelor de pe Marte. O altă navetă care urmează să fie construită de ESA, un rover de livrare, va aduna aceste tuburi de pe planetă şi le va depozita într-un recipient de dimensiunile unei mingii de fotbal. Acest recipient ar fi transportat în spaţiu de o rachetă produsă în Statele Unite fiind amplasate pe o orbită în jurul planetei Marte. În ultimă instanţă, o naveta spaţială automată ar intercepta aceste recipiente şi le-ar aduce pe Pământ.

Lewis Dartnell, astrobiolog la Universitatea din Westminster, Londra, a afirmat că “misiunea implică o serie de manevre incredibil de complicată. Sunt multe detalii care pot să nu funcţioneze. Dar, dacă vrem să găsim dovezi legate de urme ale vieţii pe Marte, acesta este genul de lucruri pe care trebuie să le facem. Efortul va fi răsplătit”.

Dacă perspectiva de a descoperi urme ale vieţii din trecut pe Marte îi entuziasmează pe oamenii de ştiinţă, posibilitatea ca unele forme de viaţă să existe şi acum trezeşte teamă. Proiectul este responsabil şi cu identificarea oricăror micro-organisme care pot fi periculoase şi care ar putea ajunge astfel pe Pământ.

„E foarte puţin probabil să fie aduse organisme vii, şi chiar dacă s-ar întâmpla acest lucru e încă şi mai mică posibilitatea ca organismele respective să fie nocive”, arată Vijendran. “Chiar şi aşa, nu putem să fim siguri, aşa că trebuie să luăm toate măsurile pentru a sigila mostrele şi a le trata astfel încât să nu prezinte niciun fel de ameninţare”.

Măsurile de protecţie includ asigurarea unei capsule care va rezista la impactul cu Pământul, chiar dacă paraşutele nu ar funcţiona. De asemenea mostrele ar fi oferite numai laboratoarelor care posedă facilităţi de izolare de nivel 4, cele mai sigure din punct de vedere biologic, în momentul de faţă.