Secretul taliei zvelte a italiencelor: o schimbare a modelului cultural

Un studiu realizat la scară mondială pe parcursul a peste 20 de ani, publicat vineri în revista britanică The Lancet, a relevat faptul că Indicele de masă corporală (IMC) al femeilor italiene era de 25,2 în 1980, depăşind cu foarte puţin nivelul de la care o persoană începe să fie considerată supraponderală, dar a scăzut până la 24,9 în 1990 şi până la 24,8 în 2000 şi în 2008.

"Un prim factor ar putea fi creşterea în înălţime a femeilor italiene, care şi-au păstrat aceeaşi greutate, iar acest lucru antrenează o scădere a IMC-ului", a declarat profesorul Pietro Migliaccio, preşedintele Societăţii italiene pentru ştiinţele alimentaţiei.

Dacă pe atunci înălţimea medie era de 1,60 - 1,62 metri, Italia "este capabilă acum să aibă echipe de baschet şi de volei", a adăugat acelaşi profesor italian, care atribuie această evoluţie "unei alimentaţii mai bune şi unei vieţi mai sănătoase".

Însă, în opinia acestui specialist, femeile italiene sunt mai zvelte ca în trecut deoarece ele "acordă o importanţă foarte mare frumuseţii lor şi sănătăţii lor".

"Dacă le privim pe scandinave, nemţoaice şi ucrainence, ele sunt superbe la vârsta de 18-20 de ani, însă apoi se neglijează şi când ajung la 35 de ani sunt deja decrepite", a adăugat Pietro Migliaccio.

În plus, atunci când se plimbă pe străzile din Roma şi Milano, profesorul Pietro Migliaccio spune că nu mai poate să facă diferenţa între o italiancă de 40 de ani şi o alta de 60 de ani, sau între una de 30 de ani şi o alta de 40 sau 45 de ani.

"Acest lucru nu se datorează doar faptului că ele merg mai des la coafor. Italiencele sunt printre cele mai elegante femei din Europa şi ţin mai mult ca altele la silueta lor", a continuat Migliaccio. În opinia sa, femeile din Italia îşi fixează un obiectiv strict pentru ceea ce înseamnă talia ideală, chiar şi atunci când sunt supraponderale sau obeze.

Maria Rosaria D'Isanto, biolog nutriţionist la Treviso, consideră că această evoluţie reprezintă rezultatul unor importante schimbări culturale şi sociologice: "Nivelul de educaţie a crescut şi odată cu el a crescut şi conştientizarea opoziţiei dintre greutatea în exces şi starea bună de sănătate. Avem o nouă generaţie, diferită de cea care era adepta sloganului «grasă şi frumoasă»".

Numeroase campanii de sensibilizare au fost făcute în ultimii 30 de ani în şcolile italiene, iar femeile din această ţară fac exerciţii fizice mult mai des decât doamnele din alte ţări.

"În schimb, însuşi conceptul de frumuseţe estetică s-a schimbat", evoluând uneori chiar către o fascinaţie excesivă pentru silueta extrem de slabă. Acesta este un model extrem de diferit faţă de modelul de frumuseţe existent după Al Doilea Război Mondial, dacă analizăm fotografiile marilor actriţe din anii '50 precum Sofia Loren şi Gina Lollobrigida", a adăugat cercetătoarea italiană.

Un alt factor important este, în opinia ei, "repunerea în valoare în anii '80 a regimului mediteranean", bazat pe ulei de măsline, fructe, legume şi bogat în fibre.

Spre deosebire de Franţa, "unde cultura culinară este bogată în grăsimi, brânzeturi şi unt, în Italia ea are la bază uleiul de măsline, oamenii sunt mai conştienţi faţă de grăsimi şi ezită înainte de a le adăuga în mâncărurile pe care le prepară", a precizat nutriţionista italiană.

În Centrul medical unde lucrează, la Treviso, Maria Rosaria D'Isanto a remarcat că oamenii încep să se preocupe de propria siluetă de la vârste tot mai mici, deoarece "tot mai mulţi dintre pacienţi vin la recomandarea pediatrilor".

Contrar bunicilor de altădată care erau convinşi că "o alimentaţie abundentă este un semn al bogăţiei", părinţii din zilele noastre sunt "deosebit de atenţi în ceea ce priveşte alimentaţia".