Sfântul Gheorghe | Tradiţii şi obiceiuri. În ajunul sărbătorii, sătenii de pe Valea Bârgăului au ars răul, aprinzând sute de focuri uriaşe. FOTO

Sute de focuri uriaşe au luminat Valea Bârgăului, duminică noaptea, în ajunul sărbătorii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, unul dintre cei mai veneraţi sfinţi din calendarul ortodox, care este sărbătorit în fiecare an pe 23 aprilie.

Sătenii cred că focurile uriaşe ard răul şi alungă cât mai departe de sat spiritele rele, iar cei care fac aceste focuri vor avea un an bogat şi prosper.

Tradiţia, moştenită din străbuni este respectată cu sfinţenie de săteni de cum se lasă întunericul. Oamenii ies la câmp, în grădini sau pe malurile apelor şi aprind focuri uriaşe din crengile şi resturile rămase după curăţarea ogoarelor.

Oamenii cred că trebuie să îşi protejeze recoltele, casele şi animalele de rău şi de strigoi şi aruncă în foc tot ce este rău, ce nu mai e necesar după curăţenia de primăvară, ajutându-l astfel, conform credinţei populare, pe Sfântul Gheorghe să lupte cu răul.

“De Sfântul Gheorghe se alungă spiritele rele din sat, vine primăvara devreme, se fac urzicile... Câteodată nu sunt urizici pe la Sângeroz şi se zice că e bine să bolborosească oile în iarbă că atunci vine primăvara şi este belşug. De copii ţinem minte de aceste focuri şi venim în fiecare an la sărbătoare”, a povestit, corespondentului MEDIAFAX, Valerica, o femeie de peste 60 de ani din Prundu Bârgăului.

Sfântul Gheorghe este cunoscut ca Sângeorz şi este considerat ca fiind ocrotitorul vegetaţiei, protector al naturii înverzite, al vitelor şi al oilor, iar în seara de ajun e o adevărată sărbătoare în satele de pe Valea Bârgăului, cu muzică, băutură şi voie bună.

“Focurile se fac pentru spiritele astea rele, din moşi strămoşi se păstrează încă tradiţiile... Noi când facem curăţenie, adunăm toate crengile într-un loc şi, în seara de ajun de Sfântul Gheorghe, facem foc. Mai bem o bere, o ţuică, povestim şi ne distrăm până când se sting focurile spre dimineaţă”, a spus un alt localnic, Ştefan Pânzar.

Când fumul negru începe să se ridice de la focurile din sat, oamenii încearcă să îl dirijeze spre grajdul vitelor deoarece există credinţa că fumul de la “Focul viu” are capacitatea de a “curăţa vitele” şi de a le proteja de strigoi care încearcă să le fure laptele.