Spotlight: Donald Trump - de la implanturile de păr la The Apprentice, victoria personajului asupra realităţii

În revoluta epocă a mogulilor din România, când Capital şi Forbes făceau topuri ajunse azi în închisoare, am săpat prin echivalentele americane ale clasamentelor noastre de bogaţi şi m-am mirat aflând că Donald Trump, unul dintre cei mai cunoscuţi miliardari din lume, are doar câteva miliarde de dolari. Azi, dacă dai „Donald Trump net worth” pe Google, îţi apare din prima, ca temperatura în Bucureşti: „3,7 billion”. 3,7 miliarde, ceva mai mult decât răposatul Patriciu la cotă maximă, faţă de monştri ca Gates sau Buffet, care trec de 50, în timp ce Jeff Bezos şi Mark Zuckerberg au fiecare mai mult de 40 de miliarde. În Topul Forbes pe 2015 Trump era pe un umil loc 121, cu 4,5 miliarde.

Probabil, numai Richard Branson, fondatorul Virgin, îşi foloseşte imaginea la fel de eficient ca Trump pentru a produce bani, dar Branson inventează afaceri noi, în timp ce Trump construieşte turnuri. Un mod conservator de a face bani, dar tocmai aici e ironia, într-o lume în care în top 10 bogaţi din SUA sunt numai doi oameni care nu se ocupă mai ales de tehnologie şi Internet – deci de imagine şi virtualizare -, Jim Walton de la Walmart şi Warren Buffett, acţionar semnificativ în tot felul de companii, de la Coca Cola la American Express.

Ar mai fi şi „The Apprentice”, pe care l-am putut vedea şi în România, pe vremea când Antena 3 avea şi porniri de televiziune spălată. Acolo, timp de 11 ani, Trump s-a achitat perfect de rolul arbitrului-judecător al candidaţilor la statutul de om de afaceri. Nu contează că show-ul nu poate fi decât un show şi nu o şcoală sau o emisiune de economie, fiindcă tocmai mecanismul lui propune ceva clar pentru un public larg. Mai puţin cunoscută e implicarea lui Trump în concursurile Miss Universe, dar şi faptul că s-a jucat pe el însuşi în vreo 10 lung-metraje şi cam tot atâtea seriale TV. Şi faptul că şi-a transformat numele în brand, pe care acelaşi Forbes l-a evaluat la 200 de milioane, dar, în stilul caracteristic, Trump a susţinut că face trei miliarde.

Morala întregii poveşti e clară: politica-politică a devenit o activitate prea tehnică şi greu de înţeles pentru electoratul larg, până în gradul în care acesta vede în ea un soi de patinaj pe loc al unei birocraţii scăpate de sub control, care zbârnâie inutil, în legea ei şi doar pentru ea însăşi. Ţara care a dat lumii Hollywood-ul şi Facebook-ul a votat în fruntea ei un erou de film/personaj virtual. Dezastrul politic global pe care îl prevăd diferite voci avizate nu e cert, fiindcă Trump e atât de histrionic, încât s-ar putea să-şi schimbe prestaţia odată devenit preşedinte şi acum, că e învingător, poate fi bănuit de orice, numai de prostie nu. Cert e doar că tot mai mult din „viaţa reală”, inclusiv politica, e butaforie şi percepţie.