Ştampila "Par Avion" împlineşte un secol de existenţă

La ora locală 07.30, pe aerodromul din Villacoublay, într-o dimineaţă rece din toamna anului 1913, avionul locotenentului de cavalerie Emmanuel Ronin, un monoplan Morane-Salnier G, a decolat în faţa jurnaliştilor prezenţi la eveniment spre Pauillac, o localitate din sud-vestul Franţei, aflată la o distanţă de 500 de kilometri.

În epocă, din acel avanpost poştal de lângă Bordeaux, situat în estuarul fluviului Gironde, plecau în fiecare lună pacheboturile spre Antile şi America Centrală. Până atunci, sacii cu scrisori soseau de la Paris cu trenul şi erau îmbarcaţi direct pe acele nave.

Trenurile aveau nevoie de toată noaptea pentru a sosi la destinaţie, iar scrisorile care ajungeau la Hôtel du Louvre din Paris după ora 18.00 trebuiau să aştepte vaporul următor.

"De această dată, scrisorile sosite după ora 18.00 au fost recuperate, apoi transportate cu un automobil al Poştei până pe aerodromul din Villacoublay", povesteşte Michel Aka, fost pilot în aviaţia franceză, originar din Pauillac, autor al volumului "Villacoublay-Pauillac, naissance de la poste aérienne en France", lansat de editura Entre-deux-mers.

La originea acestei "premiere naţionale" s-a aflat Alfred Massé, ministrul Comerţului, Industriei, Poştei şi Telegrafului, care, impresionat de traversarea Canalului Mânecii de Louis Blériot, în 1909, a susţinut exploatarea acestui nou mijloc de deplasare, avionul, care putea să ajute "corespondenţa să câştige un termen de 15 zile pentru a ajunge la destinaţie".

"Până în anii 1911-1912, aviatorii erau cunoscuţi doar în rubricile sportive ale ziarelor", spune Michel Aka. "Militarii au fost primii care s-au arătat interesaţi de avion altfel, văzând în el un mijloc util pentru a vedea ce se întâmplă în spatele liniilor inamicului".

A doua instituţie administrativă care s-a arătat interesată de avion a fost Poşta, care avea următoarea preocupare: să afle dacă aceste aparate de zbor puteau să transporte corespondenţa respectând orarele stabilite.

Locotenentul Ronin, ales pentru că era un bun cunoscător al aparatului Morane-Saulnier G, a fost constrâns mai întâi pentru acest zbor să urce la altitudinea de 2.000 de metri deasupra norilor, din cauza vremii capricioase, stabilindu-şi apoi altitudinea de croazieră la 800 metri. O escală tehnică neprevăzută l-a obligat să coboare la Vendôme (centru-vest) din cauza unei pene de ulei, care l-a făcut să piardă o oră din planul său de zbor.

Însă, la ora 14.12, monoplanul a aterizat în cele din urmă pe un câmp balizat cu steaguri albe, la câţiva kilometri de Pauillac. O maşină a Poştei îl aştepta, care l-a condus apoi până la pachebotul "Le Pérou", cu sacul de scrisori de 10,5 kilograme, pe care îl păstrase în timpul zborului într-o cutie plasată în spatele scaunului de pilot. Întâmpinat de autorităţile locale şi aclamat de echipajul vasului şi de pasageri, pilotul a primit apoi şampanie şi un prânz copios.

De ce au ales însă autorităţile franceze localitatea Pauillac şi nu portul Havre, de unde plecau transatlanticele pentru America de Nord? "Calendarul a decis ca acea cursă să aibă loc în regiunea Médoc", explică Michel Aka. "La data stabilită pentru acel zbor, următorul pachebot urma să plece de lângă Pauillac", a spus acesta.

Acel "debut strălucit al poştei aeriene", salutat de presa din epocă, nu a avut însă o continuare imediată. "Începuse vremea rea, iar, la începutul lunii decembrie, cabinetul (guvernul) a fost demis", spune acelaşi istoric. Primul Război Mondial a izbucnit şi abia în 1918 prima linie regulată a fost lansată, care făcea legătura de această dată între Le Bourget, un aeroport de la periferia Parisului, şi Saint-Nazaire, pe coasta Atlanticului.

Puţin cunoscut, acel prim zbor "oficial cu scop comercial" din 1913, care urma după o primă tentativă de a parcurge în zbor distanţa de 27 de kilometri ce desparte oraşele Nancy şi Lunéville în 1912, nu a rămas în posteritate aşa cum a făcut-o epopeea "Aéropostale de Latécoère", lansată în 1918 şi care a intrat în legendă odată cu traversarea Atlanticului de către Jean Mermoz în 1930.

Totuşi, zborul dintre Villacoublay şi Pauillac a generat o nouă modă: celebra ştampilă "Par Avion", folosită în premieră mondială în timpul acestui zbor, a fost apoi "imitată de toate administraţiile poştale din lume", reaminteşte Michel Aka, care deţine în colecţia sa una dintre scrisorile istorice transportate de locotenentul Robin.