Studiu: Cât de ataşaţi sunt câinii de familia în care s-au născut

A lua un căţeluş acasă este emoţionant pentru oricine doreşte un prieten blănos în familie, dar unii dintre noi pot fi chinuiţi de sentimentul de vinovăţie la gândul că trebuie să-l despartă de mama şi de fraţii lui la doar câteva săptămâni după naştere. Acum, experţii de la The Dog People au împărtăşit adevăratul impact al acestui lucru asupra căţeilor. Astfel, se pare că, în general, câinii separaţi la vârsta de opt până la 12 săptămâni uită de fraţii de care s-au despărţit după doar doi ani, dacă trăiesc singuri. Dar, în acelaşi timp, aceiaşi câini continuă adesea să îşi recunoască mamele şi după doi ani, iar mamele lor îşi amintesc adesea de ei.

Pentru a demonstra acest lucru, medicii veterinari au făcut referire la un studiu realizat în 1994 la Universitatea Queen's, care a efectuat teste bazate pe mirosuri pe 10 mame şi 51 de pui de câine. Paisprezece din 18 mame au arătat, de asemenea, o preferinţă pentru mirosul puilor lor atunci când acesta era prezentat pe o cârpă.

Britt Rosendahl, specialist în comportament canin şi în dresaj la Woodgreen Pets Charity, a declarat: „Este logic ca şi câinii să aibă o puternică recunoaştere a mamei lor, deoarece sunt o specie altricială. Acest lucru înseamnă că puii sunt subdezvoltaţi la naştere, dar cu ajutorul părinţilor se maturizează. Supravieţuirea depinde în principal de mamă, aşa că recunoaşterea mamei este crucială. Animalele altriciale sunt conectate în acest fel, ceea ce ar putea fi un motiv pentru care este mai probabil să îşi recunoască mama în comparaţie cu fraţii lor”.

În ciuda acestui adevăr trist, medicii veterinari susţin că puii separaţi vor renunţa fără durere la relaţiile stabilite în viaţa lor dinainte de despărţirea de mama şi fraţii lor. Se crede că memoria şi emoţiile câinilor funcţionează într-un mod complet diferit faţă de ale noastre, ceea ce le permite să se lege cu uşurinţă de oameni.

Un studiu realizat în 2016 a sugerat că este posibil ca câinii să aibă o memorie episodică, ceea ce înseamnă că îşi pot aminti evenimente specifice din trecut. Dar chiar şi acest lucru este destul de limitat, deoarece câinii păreau să uite lucruri pe o perioadă mai lungă de timp. În ciuda acestui fapt, medicii veterinari recomandă ca puii să rămână cu familiile lor timp de opt până la 12 săptămâni după naştere. Deşi au amintiri mai puţin eficiente, separarea înainte de acest moment poate duce, de fapt, la probleme mai mari mai târziu în viaţă. În primele câteva luni, câinii îşi dezvoltă abilităţile motorii, rezistenţa la stres şi controlul muşcăturii. Dar separarea prea devreme poate împiedica acest lucru, ceea ce se poate materializa într-o zi prin anxietate, posesivitate şi agresivitate.

Unii câini pot avea coşmaruri chiar şi la vârsta adultă, dacă au avut parte de o experienţă traumatizantă în primele etape din viaţă.

Rosendahl a continuat: „Părăsirea siguranţei şi familiarităţii mamei şi a fraţilor patrupedului poate fi o experienţă descurajantă. Dar cel mai bine este să evităm să umanizăm comportamentul câinilor, deoarece văzându-i printr-o perspectivă umană poate fi mai dificil să îi înţelegem cu adevărat”.

Pentru a crea legături cu câinii în cel mai bun mod, medicii veterinari sugerează să se aloce timp pentru socializare şi să se stabilească o rutină sănătoasă de plimbări, mese şi ore de joacă.

Crearea unei „zone zen” este, de asemenea, benefică pentru a le oferi câinilor spaţiul de care au nevoie, care ar putea fi dotat cu porţi, lăzi şi ţarcuri.

„Fiecare căţel este diferit şi se va adapta la noul mediu în ritmul său propriu. Unii căţei se pot acomoda rapid, în timp ce altora le poate lua câteva săptămâni să se adapteze. În timpul acestei perioade de tranziţie, lăsaţi-i să se decomprime în timpul lor liber”, a adăugat Rosendahl.