STUDIU: Monogamia poate avea efecte evoluţioniste benefice pentru bărbaţi

De fiecare dată când un bărbat celebru îşi înşală nevasta şi acest fapt este aflat de publicul larg, oamenii îşi amintesc de o teorie mai veche, potrivit căreia masculii (inclusiv cei din specia umană) sunt pur şi simplu condiţionaţi de procesul evolutiv pentru a adopta comportamente promiscue. Două studii recente, publicate luni, afirmă însă contrariul.

Rămânând alături de o singură femelă, afirmă cercetătorii, masculii din multe specii, în special cei din familia primatelor, îşi sporesc şansele de a avea mulţi urmaşi care vor supravieţui suficient de mult pentru a se reproduce - un factor cheie avut în vedere de savanţii care încearcă să afle dacă un anumit comportament poate să îl ajute pe mascul să supravieţuiască brutalului proces de selecţie naturală.

De fapt, avantajele evoluţioniste ale masculilor monogami sunt atât de evidente, încât două studii au ajuns la concluzii asemănătoare în privinţa beneficiilor acestora. Potrivit unui studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, posibilitatea de a asigura protecţia urmaşilor reprezintă beneficiul suprem al monogamiei.

Potrivit unui alt studiu, publicat în revista Science, eforturile depuse pentru menţinerea fidelităţii partenerului de cuplu asigură cel mai mare avantaj evoluţionist.

Ambele studii au vizat următorul corolar: întrucât masculii de mamifere pot avea mult mai mulţi urmaşi în fiecare sezon de împerechere decât femelele, s-ar putea crede că împerecherea cu o singură femelă ar reprezenta o tehnică mai puţin adaptivă pentru mascul decât împerecherea cu cât mai multe femele.

Studiul publicat în PNAS, realizat pe 230 de specii de primate, a ajuns la concluzia potrivit căreia posibilitatea de a asigura protecţia urmaşilor reprezintă cel mai mare beneficiu pentru masculii monogami. Rămânând aproape de femela sa, masculul reduce considerabil riscul de infanticid. Deşi studiul a fost realizat doar pe primate non-umane, concluziile sale par a se aplica şi speciei umane, întrucât copiii care cresc fără un tată în familiile lor prezintă un risc mai mare de a muri în copilărie, potrivit unor statistici guvernamentale.

Studiul publicat în PNAS a fost coordonat de antropologul Christopher Opie de la University College din Londra.

Studiul apărut în revista Science a fost realizat de zoologii Dieter Lukas şi Tim Clutton-Brock de la Universitatea Cambridge, care au examinat structura socială din 2.545 de specii de mamifere, dintre care 9% erau monogame. Monogamia a fost definită în acest caz ca un sistem în care masculul se împerechează cu o singură femelă "iar cei doi rămân de obicei împreună până când unul dintre ei moare".

Autorii acestui studiu afirmă că infanticidul a jucat un rol foarte mic sau chiar inexistent în aparaţia monogamiei la mamifere precum maimuţele tamarin şi marmoset, castori, lupi, şacali şi suricate. În schimb, comportamentul monogam apare atunci când femele din aceste specii îşi întind dominaţia asupra unor teritorii vaste şi nu au niciun fel de toleranţă pentru alte femele care le încalcă "domeniul".

Ambele studii au ajuns la concluzia că "îngrijirea paternă a puilor reprezintă o consecinţă, nu o cauză, a monogamiei". Ajutându-şi partenerele de viaţă să aibă grijă de urmaşii lor, femelele devin mai sănătoase, au şansa de a aduce pe lume mai mulţi urmaşi sănătoşi, iar şansele de reproducere a masculilor sunt astfel considerabil sporite.

În ceea ce priveşte monogamia la specia umană, părerile celor două echipe sunt uşor diferite. În timp ce echipa de la Cambridge consideră că "oamenii nu sunt social monogami", autorii studiului apărut în PNAS susţin că "oamenii sunt atât monogami cât şi poligami, în funcţie de circumstanţe istorice şi sociale".

"Oamenii sunt nişte animale atât de neobişnuite, depinzând atât de excesiv de cultură, un factor care a schimbat atât de multe din regulile de bază ale evoluţiei", a spus Clutton-Brock.

Monogamia umană ar fi putut să apară atunci când femeile trăiau separat şi solitar, iar un bărbat a simţit nevoia să rămână aproape de partenera sa pentru a o proteja, afirmă Dieter Lukas. "Însă este la fel de posibil ca monogamia să fie un foarte recent aranjament cultural, de căsătorie în cadrul unor grupuri", adaugă acesta.

Indiferent de motivul iniţial din care a evoluat, monogamia a reprezentat un veritabil avantaj pentru Homo sapiens.