Terorile din închisoarea Saidnaya, a lui Bashar al-Assad: ''Cel mai înfricoşător loc de pe Pământ'' - GALERIE FOTO

GALERIE FOTO

Potrivit Descoperă, Samer al-Ahmed, un fost prizonier, îşi aminteşte de mica trapă de la uşa sa de celulă, deoarece era în mod frecvent forţat să-şi bage capul prin ea. Gardianul îi presa gâtul de marginea trapei, după care sărea pe capul acestuia cu toată greutatea, până când sângele începea să se scurgă pe podea.

Aceasta este una dintre metodele de tortură utilizate în închisoarea militară din Saidnaya, cea mai cunoscută închisoare din Siria. Până acum, complexul a fost ascuns, însă o echipă de arhitecţi a creat un model interactiv ca parte a proiectului Amnesty International pentru a creşte nivelul de conştientizare asupra poveştilor ascunse de regimul brutal al preşedintelui Bashar al-Assad. Închisoarea este amplasată la 25 de kilometri spre nord de Damasc, în apropierea mânăstirii Saidnaya, unde creştinii şi musulmanii s-au rugat împreună timp de multe secole.

Noul raport a fost lansat în urma morţii a 17.723 de oameni care se aflau în custodia Siriei, de la începutul revoltelor din martie 2011.

,,Când am construit modelul, am realizat că locul nu este doar pentru încarcerare, supraveghere şi tortură. Clădirea în sine este un instrument arhitectural de tortură'', a declarat Eyal Weizman, director al Forensic Arhitecture.

Pentru a crea o imagine clară a închisorii, echipa din spatele proiectului Amnesty a intervievat foştii deţinuţi ai închisorii Saidnaya, care au scăpat trecând ganiţa către Turcia.

,,Arhitectura este calea către amintiri'', a declarat Weizman. ,,În timp ce vedeau modelul digital, martorii şi-au amintit evenimentele obscure, violente şi traumatizante'', a adăugat el.

Deţinuţii erau constant legaţi la ochi şi forţaţi să îngenuncheze, în momentul în care gardienii intrau în celulă, prizonierii trebuiau să îşi acopere ochii, aşadar aceştia trebuiau să se bazeze doar pe auz. Pentru a determina mărimea celulei, zona scărilor şi a coridoarelor, Lawrence Abu Hamdan, artist în sunete, a utilizat anumite reverberaţii.

,,Precum un sonar, sunetul la lumina spaţiul din jurul lor'', a declarat Abu Hamdan. ,,Închisoarea este o temniţă cu ecou, dacă o persoană est torturată este ca şi cum toţi ar fi torturaţi, deoarece sunetul circulă prin spaţiu, prin ţevile de scurgere sau prin căile de ventilaţie'', a adăugat el.

Lipsa vederii i-a făcut pe deţinuţi să-şi dezvolte sensibilitatea auditivă, aceştia puteau deosebi sunetul unei curele sau al unui cablu electric pe piele, ei ştiau când un om este împuns, lovit sau bătut la perete.

Un alt detaliu terifiant este ,,ceremonia de iniţiere''. Deţinuţii erau scoşi dintr-un camion frigorific cu care erau aduşi la închisoare, bătuţi cu bare de fier şi cabluri, iar femeile erau violate.

Doi prizonieri, Abdou şi Ahmed, au fost ţinuţi în primele luni într-o celulă de 2,35 metri în care uneori erau ţinute şi 15 persoane. Aceştia îşi amintesc că au fost multe zile la rând în care nu a fost apă şi au trebuit să bea din vasul de toaletă.

Sursa: http://bit.ly/2bkvP3c.