Topirea gheţarilor din Antarctica s-a accelerat în ultimii zece ani

Topirea gheţarilor a fost concentrată în aval de gheţurile din vestul continentului (132 de miliarde de metri cubi, cu o marjă de eroare de plus sau minus 60 de miliarde) şi de peninsula antarctică (60 de miliarde de metri cubi, cu o marjă de eroare de plus sau minus 46 de miliarde de metri cubi), au constatat Eric Rignot, de la Jet Propulsion Laboratory din cadrul NASA, şi echipa sa internaţională de cercetători.

În schimb, în estul continentului, calota glaciară a rămas stabilă.

Răspândită pe toată suprafaţa oceanelor, topirea a 192 de miliarde de metri cubi de gheaţă reprezintă o creştere anuală suplimentară cu 0,5 milimetri a nivelului mărilor, care se adaugă la creşterea provocată de expansiunea termală, masă de apă fiind mai voluminoasă dacă se încălzeşte.

"Pierderile de masă glaciară din regiunea Amundsen şi din nordul peninsulei cunosc o accelerare constantă, în timp ce nivelul ninsorilor a crescut în perioada 1980 - 2004, în particular în peninsulă", potrivit studiului.

Cercetătorii s-au folosit de măsurătorile realizate de sateliţi, care au acoperit 85% din Antarctica.

Grupul Interguvernamental de Experţi în materie de Evoluţie a Climei (GIEC) au renunţat, în raportul lor oficial pe 2007, să extrapoleze limita maximă de creştere a nivelului oceanelor până la sfârşitul secolului, pentru că planau incertitudini asupra rapidităţii topirii gheţarilor din Groenlanda şi Antarctica. Înainte, această limită maximă fusese stabilită la 59 de centimetri.

Limita minimă de creştere până la sfârşitul secolului a fost fixată de GIEC la 18 centimetri.

Potrivit unui studiu, publicat în noiembrie, de Climate Institute din Australia, nivelul mărilor ar putea urca în următorii 100 de ani la 1,40 metri.

Încălzirea Polului Nord este de două ori mai rapidă decât cea înregistrată la nivel global. Gheţurile din regiunea arctică, din apropiere de Polul Nord, s-au topit la un ritm fără precedent anul trecut, iar fenomenul ar trebui să se amplifice din cauza diminuării capacităţii de reflexie a razelor solare asupra zăpezii şi a gheţii.