Un nou studiu privind sateliţii lui Uranus creşte şansele de a găsi viaţă pe alte planete

O mare parte din informaţiile pe care le ştim despre lunile Uranusului au fost adunate de nava spaţială Voyager 2 a NASA, care le-a vizitat în urmă cu aproape 40 de ani. Însă o nouă analiză arată că vizita Voyager a coincis cu o furtună solară puternică, care a dus la o idee greşită despre cum este de fapt sistemul uranian.

Uranus este o planetă frumoasă, cu inele de gheaţă, situată în extremitatea sistemului nostru solar. Este una dintre cele mai reci planete. De asemenea, este înclinată pe o parte, în comparaţie cu toate celelalte lumi, ca şi cum ar fi fost răsturnată, ceea ce o face, fără îndoială, cea mai ciudată.

Uranus a fost analizată pentru prima dată în 1986, când Voyager 2 a zburat pe lângă ea şi a trimis înapoi imagini senzaţionale ale planetei şi ale celor cinci luni majore ale sale. Ceea ce i-a uimit şi mai mult pe oamenii de ştiinţă au fost datele trimise de Voyager 2, care indică faptul că sistemul uranian era chiar mai ciudat decât credeau ei.

Măsurătorile de la instrumentele navei spaţiale au indicat că planetele şi lunile erau inactive, spre deosebire de celelalte luni din sistemul solar. De asemenea, au arătat că câmpul magnetic protector al lui Uranus a fost distorsionat în mod ciudat, fiind strivit şi împins departe de Soare.

Câmpul magnetic al unei planete captează orice gaze şi materiale care ies de pe planetă şi lunile sale. Acestea ar putea proveni din oceane sau din activitatea geologică. Voyager 2 nu a găsit niciunul, sugerând că Uranus şi cele mai mari cinci luni ale sale erau sterile şi inactive.

Noua analiză a rezolvat misterul, constatând că Voyager 2 doar a zburat într-o zi proastă. Timp de 40 de ani, am avut o viziune incorectă despre caracteristicile planetei Uranus şi ale celor cinci mari luni ale sale, potrivit lui William Dunn de la University College London.

„Rezultatele sugerează că sistemul uranian ar putea fi mult mai interesant decât se credea anterior. Ar putea exista luni acolo care ar putea avea condiţiile necesare vieţii, ar putea avea oceane sub suprafaţă care ar putea fi pline de peşti!”, a declarat el.

Linda Spilker este cercetătoare de proiect pentru misiunile Voyager. Ea a declarat că a fost încântată să audă despre noile rezultate, care au fost publicate în revista Nature Astronomy.

„Rezultatele sunt fascinante şi sunt foarte încântată să văd că există potenţial pentru viaţă în sistemul uranian”, a declarat ea.

„De asemenea, sunt foarte încântată că se fac atât de multe lucruri cu datele Voyager. Este uimitor că oamenii de ştiinţă se uită înapoi la datele pe care le-am colectat în 1986 şi găsesc noi rezultate şi noi descoperiri”.

Sonda NASA Uranus este aşteptată să sosească până în 2045, când oamenii de ştiinţă speră să afle dacă aceşti sateliţi îngheţaţi îndepărtaţi, consideraţi cândva lumi moarte, ar putea găzdui viaţă.