Vaya Con Dios a umplut Sala Palatului

Concertul, care a debutat în jurul orei 20.00, a adus-o în scenă pe solista Dani Klein alături de instrumentiştii Salvatore La Rocca, William Lecomte, Thierry Van Durme, Hans van Oosterhout, Red Gjeci şi Tim De Jonghe.

"Heading for a Fall" şi "I Don't Want to Know" au fost piese care au încălzit publicul de la Bucureşti, iar "Puerto Rico" i-a făcut pe cei prezenţi să aplaude ritmat încă de la primele acorduri ale piesei, al cărei refren l-au şi fredonat timid, alături de trupă.

"Ei bine, sunt puţin dezamăgită", a spus Klein. "Credeam că puteţi cânta mai bine aici, în România. Poate mai târziu...", a glumit ea, trecând apoi la o altă piesă din setlist-ul serii.

"Sunt aici doar de ieri, dar am observat că oamenii sunt foarte prietenoşi (...). Sper să nu vă schimbaţi niciodată", a mai spus solista.

A urmat în concertul serii piesa "Don't Cry for Louie", înainte ca Dani să prezinte un alt cântec, pe care, după cum a mărturisit, îl iubeşte de mulţi ani. "E un cântec care-mi place de foarte mult timp, de foarte mulţi ani, prin care vreau să aduc un tribut muzicii rome, care ne înveseleşte vieţile", a spus Dani - afirmaţie primită cu o uşoară rumoare dezaprobatoare în sală, probabil în amintirea incidentului de la concertul Madonnei din luna august. Dar Vaya Con Dios a dat drumul piesei "Je l'aime Je l'aime/ Djelem, Djelem", primită imediat cu un ropot de aplauze de toţi cei prezenţi.

După ce şi hitul "What's a Woman" a încântat publicul de la Bucureşti, a urmat piesa "Johnny (tu n'es pas un ange)", pe care trupa a preluat-o din repertoriul lui Edith Piaf, după ce chitaristul şi producătorul muzical Les Paul o prelucrase pentru un album Vaya con Dios, fără ca belgienii să ştie la acel moment (1988) că acest cântec este unul românesc - "Sanie cu zurgălăi". De altfel, compozitorul acestuia, Richard Stein l-a şi dat în judecată pe Les Paul pentru plagiat, caz în cele din urmă câştigat de compozitorul român de origine evreiască.

"O să cântaţi de data asta? Nu ca la "Puerto Rico"! Sunteţi pregătiţi", i-a provocat Dani Klein pe cei din public, înainte să închidă show-ul cu piesa "Nah Neh Nah", emblematică pentru trupa Vaya Con Dios.

Povestea formaţiei a început în Belgia, în urmă cu mai bine de 20 de ani. Anii '80 reprezentau epoca la care vocea lui Dani Klein putea fi auzită în diverse spoturi radio sau în cluburi obscure, ca solistă a trupei Arbeid Adelt. Succesul s-a lăsat aşteptat până ce Klein, alături de chitaristul Willy Lambregt şi contrabasistul Dirk Schoufs au hotărât să pună bazele unei noi formaţii. Împărtăşeau aceleaşi gusturi muzicale: jazzul, opera şi muzica gipsy, genuri nu foarte apreciate în acea vreme la Bruxelles. Noua trupă se numea Vaya Con Dios ("Du-te cu Dumnezeu"), o denumire spaniolă, preluată dintr-un documentar tv despre cartierul cubanez din Miami. Cei trei nu aveau planuri măreţe pentru viitor - îşi propuneau pur şi simplu să vadă cum sună atunci când amesteci rockul cu ritmurile latine, blues, flamenco şi şansonete.

Cu albumul "Night Owls" din 1990, Vaya con Dios a ajuns să vândă milioane de albume. Influenţele spaniole s-au resimţit din plin pe primele două albume ale trupei, ce cuprindeau piese devenite hituri în întreaga lume - "Puerto Rico", "Don't Cry For Louie", "Nah neh nah". Muzica lor a fost o adevărată gură de aer proaspăt în comparaţie cu mainstream-ul anilor '80: avea culoare, soul, pasiune şi fler.

Însă sub presiunea celebrităţii, trupa a început să se destrame. Willy Lambregt a părăsit trupa, Dirk Schoufs, partenerul lui Dani de scenă şi de viaţă, a plecat, de asemenea, din Vaya con Dios şi a murit la scurt timp după. Devastată, Dani îşi strânge forţele şi lansează solo tulburătorul "Time Flies", urmat de un alt album la fel de melancolic, "Roots & Wings". După care s-a aşternut o tăcere îndelungată, timp în care ea şi-a refăcut forţele.

Reîntoarcerea la muzică s-a produs în 1999, cu albumul "Purple Prose", şi apoi, şi mai hotărât, în 2004, cu "The Promise", care include hiturile "Je l'aime, Je l'aime" şi "Don't Deny". În 2006 a fost lansat cel mai important album al trupei, "The Ultimate Collection". Materialul recompune istoria celei mai cunoscute trupe belgiene, care şi-a menţinut popularitatea, de-a lungul anilor, în rândul a milioane de fani europeni.