Viaţa la altitudini mari modifică modul în care creierul procesează emoţiile, arată un nou studiu

Cercetătorii au comparat două grupuri de studenţi: 22 de studenţi de la Universitatea Tibet, situată la o altitudine de 3.658 metri, şi 24 de studenţi din Beijing, oraş aflat la doar 52 metri deasupra nivelului mării.

Toţi studenţii din grupul de la altitudine înaltă crescuseră iniţial la altitudini joase şi locuiau de cel puţin doi ani la înălţime.

Rezultatele au arătat că, deşi ambele grupuri au identificat corect genul persoanelor din fotografiile prezentate, grupul de la altitudine înaltă a avut un timp de reacţie mai lent. Mai mult, activitatea cerebrală a acestui grup a fost diferită: au prezentat o activare mai slabă în zonele responsabile de atenţia vizuală timpurie şi de procesarea trăsăturilor faciale.

Un aspect important evidenţiat de studiu este că persoanele care trăiesc la altitudine înaltă au o sensibilitate redusă la expresiile faciale pozitive, în special la feţele zâmbitoare.

Descoperirea ar putea explica de ce depresia este mai frecventă în regiunile montane.

Studiul vine în contextul în care cercetările anterioare au arătat că persoanele care locuiesc la altitudini mari au un risc crescut de a dezvolta probleme de sănătate mintală, precum anxietatea şi depresia. Nivelul redus de oxigen specific acestor zone poate afecta negativ starea de bine emoţională şi poate creşte riscul de gânduri suicidale.

Cercetătorii menţionează că sunt necesare studii suplimentare pentru a urmări în timp cum se modifică procesarea emoţiilor la persoanele care se mută la altitudini mari.