Vitamina D poate preveni instalarea diabetului de tipul I în copilărie

Vitamina D se găseşte în alimente, precum peştele gras – somon, macrou, ton –, dar este formată şi de organism, dacă pielea este expusă la soare, potrivit unui studiu preluat de dailymail.co.uk.

Expunerea zilnică la soare a chipului şi braţelor, timp de 10 - 15 minute, este suficientă pentru acoperirea dozei recomandate de medici de 400 unităţi internaţionale pe zi.

Cercetătorii spun, însă, că administrarea suplimentară de vitamina D reduce cu aproape o treime riscul de diabet de tipul I.

Numai în Marea Britanie, aproximativ 250.000 de persoane au diabet de tipul I şi cel puţin 20.000 dintre aceştia sunt copii.

Noul studiu, o trecere în revistă a altor cinci lucrări anterioare, publicat în Archives of Disease in Childhood, a scos la iveală că probabilităţile de a dezvolta boala sunt invers proporţionale cu dozele de vitamina D administrate. Totuşi, cercetătorii nu au stabilit cu exactitate care ar fi doza de vitamina D cea mai potrivită şi nici vârsta la care ar trebui administrată.

De asemenea, unele studii au asociat vitamina D cu dezvoltarea unor maladii autoimune, precum scleroză multiplă şi artrită reumatoidă.

Din acest motiv, specialiştii recomandă efectuarea unor studii suplimentare pentru a stabili cu exactitate beneficiile vitaminei D în prevenirea diabetului de tipul I.

Cercetătorii au avertizat că incidenţa diabetului de tipul I va creşte la nivel mondial, cu 40% până în 2010, potrivit unor date colectate în urmă cu câţiva ani. "Este mai întâlnită în rândul celor de descendenţă europeană şi afectează două milioane de persoane din Europa şi America de nord", au spus aceştia. "Există o variaţie geografică în ceea ce priveşte incidenţa, copiii din Finlanda prezentând de 400 de ori mai multe probabilităţi de a se îmbolnăvi faţă de cei din Venezuela", au mai spus cercetătorii.

Studiul a fost realizat de experţi de la NHS Foundation Trust din Stockport şi de la două spitale din Manchester, Marea Britanie.

Diabetul de tipul I (insulino-dependent) constituie 10% din cazurile totale de diabet, fiind mult mai rar decât diabetul de tipul II, dezvoltat mai ales de persoanele cu vârste peste 40 de ani, care sunt supraponderale sau obeze. În diabetul de tipul I, sistemul imunitar distruge celulele pancreasului care produc insulina necesară reglării nivelului de zahăr din sânge. Bolnavii trebuie să ia insulină pentru a supravieţui, dar tratamentele existente nu pot preveni apariţia unor efecte secundare ale maladiei: infarct, accident cerebral, orbire, cangrenă şi insuficienţă renală. Maladia este controlabilă, dar incurabilă.