Woody Allen joacă pentru prima oară într-un film franţuzesc

Cineastul american se află în această perioadă la Paris, un oraş pe care îl îndrăgeşte foarte mult, unde a susţinut, sâmbătă, un concert de jazz cu trupa sa, The New Orleans Jazz Band.

Woody Allen a acordat o oră din timpul său, "de la ora 16.00 la ora 17.00", echipei care filmează în aceste zile lungmetrajul "Paris Manhattan", cu Patrick Bruel şi Alice Taglioni printre protagonişti, în regia Sophiei Lellouche.

În acest film, Woody Allen este idolul personajului principal interpretat de Alice Taglioni, "o frumoasă farmacistă celibatară care trăieşte doar pentru el, care citează replici din filmele lui", oferă clienţilor ei DVD-uri cu filmele lui în loc de medicamente şi aude adeseori vocile unor personaje din filmele culte realizate de Woody Allen.

Într-o bună zi, tânăra farmacistă se întâlneşte cu "obsesia" ei chiar la Paris, în faţa Plaza Athénée, pe Avenue Montaigne din apropiere de Champs Elysées.

Filmările vor continua până în luna iunie, iar filmul va putea fi lansat către sfârşitul acestui an.

Acest rol reprezintă revenirea pe marele ecran a lui Woody Allen în calitate de actor, după apariţia sa în "Scoop", lungmetrajul pe care l-a şi regizat, în 2006. Cineastul american a turnat la Paris, în vara anului trecut, cel mai recent film al său, "Midnight in Paris", care va deschide ediţia din acest an a Festivalului de Film de la Cannes, pe 11 mai, în care apare şi Carla Bruni-Sarkozy.

Woody Allen, născut la New York, este unul dintre cei mai importanţi regizori de film, scenarişti şi actori americani. Allen scrie scenariile, regizează şi joacă în majoritatea filmelor sale. Sursele sale de inspiraţie sunt literatura, sexualitatea, filosofia, psihologia, identitatea evreiască, cinematografia europeană şi oraşul New York, unde s-a născut şi a locuit dintotdeauna. De la "Take the Money and Run", în 1969, Allen a realizat, în medie, un film pe an. Printre acestea s-au numărat filme devenite clasice precum "Annie Hall", "Manhattan" şi "Zelig", dar şi producţii mai puţin pretenţioase precum "Vicky Cristina Barcelona".