Habitatul melcilor este unul extrem. Aceştia trăiesc la câţiva kilometri sub suprafaţa oceanului, în focare hidrotermale arzătoare, care sunt scăldate în substanţe chimice toxice şi pot atinge temperaturi de peste 300 grade C.
„Arată ca un cavaler cu armură care se târăşte pe fundul mărilor adânci”, spune Julia Sigwart, biolog la Institutul de Cercetare Senckenberg din Frankfurt şi una dintre singurele persoane care au văzut un melc cu picior solzos (Chrysomallon squamiferum) viu, cunoscut şi sub numele de pangolin de mare.
Întregul corp şi stilul de viaţă al melcilor se învârte în jurul bacteriilor care cresc în interiorul unei pungi speciale din gât, care transformă substanţele chimice care se revarsă din fântâni în energie şi, astfel, asigură întreaga hrană a melcilor, potrivit The Guardian.
Pentru ca microbii lor să fie bine hrăniţi, melcii cu picioare solzoase au dezvoltat branhii enorme pentru a absorbi oxigenul şi substanţele chimice din apa de mare, pe care apoi le distribuie prin intermediul fluxului sanguin şi al unei inimi extrem de încăpătoare. O inimă umană de proporţii echivalente ar fi de mărimea capului nostru.
În 2019, oamenii de ştiinţă au aflat că solzii de pe piciorul melcilor nu au rolul de a proteja împotriva atacului prădătorilor, ci de a preveni o ameninţare toxică care vine din interior. Bacteria ascunsă în gâtul melcului cu picior solzos eliberează sulf ca deşeu, care este mortal pentru melci.