ANALIZĂ: Atitudinea României faţă de Serbia - surpriza care ar putea aduce rezultate

Primul rezultat, deocamdată confirmat doar pe surse, este semnarea, joi, la Bruxelles, a protocolului privind minorităţile între România şi Serbia, de către ambasadorii la UE ai celor două state. Eficienţa reală însă a atitudinii României se va vedea odată cu publicarea textului protocolului, ceea ce va permite evaluarea benficiilor pentru românii din Serbia. Un alt pas va fi modul în care protocolul va fi aplicat şi respectat.

La începutul acestei săptămâni, surse oficiale au declarat pentru MEDIAFAX că România intenţionează să blocheze, la 28 februarie, în Consiliul Afaceri Generale adoptarea deciziei de a acorda Serbiei statutul de ţară candidată la UE. Decizia României are legătură cu nerespectarea drepturilor minorităţilor, respectiv a etnicilor vlahi, şi nu va fi modificată ca urmare a acordurilor semnate de Priştina şi Belgrad, spuneau sursele citate. A doua zi, agenţia de presă sârbă TANJUG relata, citând surse din cadrul CE, că reuniunea CAG a fost prelungită, la Bruxelles, la insistenţele părţii române, care a dorit ca problema statutului minorităţii vlahe din Serbia să fie inclusă în concluziile reuniunii.

Câteva ore mai târziu, Ministerul de Externe de la Bucureşti a precizat într-un comunicat că, în urma discuţiilor purtate, Consiliul Afaceri Generale recomandă acordarea statutului de ţară candidată Serbiei la Consiliul European din 1-2 martie. Decizia finală va fi astfel luată de şefii de state şi de guverne la reuniunea din 1-2 martie. Potrivit aceleiaşi surse, România a prezentat o declaraţie prin care a subliniat necesitatea unor rezultate concrete şi rapide în ceea ce priveşte semnarea protocolului privind statutul minorităţilor între Bucureşti şi Belgrad.

Totodată, România a subliniat în declaraţia respectivă necesitatea implicării Comisiei Europene şi a Înaltului Reprezentant al OSCE pentru minorităţile naţionale în monitorizarea eforturilor Serbiei pentru respectarea principiilor protecţiei minorităţilor în conformitate cu standardele Uniunii Europene.

Ministrul Cristian Diaconescu a declarat ulterior acestui moment că protocolul privind minorităţile va fi semnat până la Consiliul European din 1-2 martie.

Şefii de stat şi de guvern care se reunesc la Bruxelles vor discuta despre acordarea statutului de ţară candidată Serbiei în cursul unui dineu de lucru la Bruxelles, în această seară.

Opoziţia manifestată de România în aceste zile poate părea pe de-o parte surprinzătoare dar, pe de altă parte, justificată.

Surprinzătoare pentru cei care îşi amintesc că, la Consiliul Afaceri Generale din 13 septembrie 2010, România şi alte state membre au propus ca la următoarea reuniune să se ia decizia de a solicita CE emiterea avizului privind cererea Serbiei de aderare la UE, propunerea beneficiind de un consens. Surprinzătoare şi pentru cei care îşi amintesc că în majoritatea declaraţiilor oficialilor români de toate nivelurile a fost menţionat sprijinul ferm şi necondiţionat pentru aderarea Serbiei la UE. Surprinzătoare având în vedere relaţiile tradiţional bune între cele două state, consolidate, o dată în plus, atunci când România a refuzat cu orice preţ să recunoască independenţa Kosovo.

Pe de altă parte, poziţia României pare justificată în contextul în care problemele sunt vechi, iar eforturile comunităţilor de minorităţi naţionale pentru conservarea limbii materne şi a culturii, şi în general pentru a evita pierderea identităţii naţionale sunt cunoscute. Potrivit informaţiilor publicate pe site-ul MAE, "principala problemă a minorităţii române din Serbia o reprezintă separarea artificială dintre români, majoritatea înregistraţi în Voivodina şi vlahii din nord-estul Serbiei/Valea Timocului, transpusă într-o diferenţă de tratament faţă de comunitatea românească". "Astfel, etnicii români din nord-estul Serbiei nu beneficiază de drepturile acordate persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale în domeniile educaţiei, mass media, religiei sau administraţiei publice", scrie MAE.

Preşedintele Traian Băsescu a acordat atenţie acestei probleme încă de la începutul primului său mandat. Astfel, în aprilie 2006, şeful statului făcea prima sa vizită în Serbia în această calitate. "Nu fac observaţii nimănui, doar constat, am reuşit să fim două organizaţii de români, cea a românilor şi cea a românilor vlahi. Această ţară despre care vorbiţi, Vlahia, nu există. Există una singură care se numeşte România şi România îşi poate întinde protecţia ei asupra minoritarilor români din Serbia", a spus atunci Traian Băsescu.

Doi ani mai târziu, în 2008, preşedintele se pronunţa din nou pe această temă şi atrăgea atenţia că România va urmări problema respectării drepturilor minorităţii naţionale pe tot parcursul procesului de integrare europeană a Serbiei. "Lucrurile se schimbă uşor, uşor şi în Serbia, şi o Serbie europeană nu va putea să lucreze decât cu standarde europene. Vă asigur că în tot procesul de integrare atenţia noastră va fi maximă pe modul în care sunt respectate drepturile minorităţilor româneşti. Din poziţia în care suntem, avem posibilitatea să impunem respectarea standardelor", spunea atunci preşedintele.

În martie 2009, şeful statului l-a primit la Cotroceni pe omologul sârb, Boris Tadici. "Am abordat problema minorităţii româneşti şi a Bisericii Ortodoxe române din Serbia, iar din acest punct de vedere domnul preşedintele Tadici m-a informat că lucrurile sunt în progres şi se vor îndrepta urgent spre standardele europene referitor la minorităţi", a spus preşedintele Băsescu, la finalul întâlnirii pe care a avut-o la Cotroceni, cu omologul său sârb Boris Tadici.

Preşedintele revenea asupra subiectului câteva luni mai târziu, în august 2009, la o întâlnire cu românii din Kladovo. "Faptul că sunt aici este o dovadă de respect a preşedintelui Boris Tadic pentru sârbii şi românii care trăiesc în Serbia. Vreau să ştiţi că, în spiritul bunelor relaţii pe care le avem cu Serbia, că românii din Serbia au dreptul să înveţe în româneşte, să îşi respecte cultura, aşa cum noi garantăm sârbilor din România dreptul la educaţie, cultură, la biserică în limba maternă. În România există 18 minorităţi, iar noi le-am dat dreptul să-şi respecte cultura şi să-şi frecventeze biserica maternă. Acest lucru creează obligaţii şi pentru minorităţi să fie loiale. Ceea ce noi spunem despre minorităţile române din Serbia este că trebuie să aibă ocazia să-şi frecventeze cultura, biserica şi educaţia", a declarat atunci şeful statului.

Cel mai recent, în noiembrie 2011, preşedintele a abordat subiectul la Belgrad. Într-o întâlnire cu reprezentanţi ai comunităţii de români, şeful statului a făcut o trecere în revistă a discuţiilor pe care le-a purtat cu omologul sârb, Boris Tadic. "Sperăm că în perioada următoare va exista o deschidere şi nu putem spune că Serbia nu a făcut paşi în direcţia recunoaşterii drepturilor minorităţilor. Am explicat şi de ce pentru noi este extrem de important ca vlahii să fie recunoscuţi. Nu dorim o românizare a vlahilor care nu se recunosc a fi români, dar acei care se recunosc a fi români trebuie să aibă tratamentul cuvenit unei minorităţi într-un stat european. Şi problemele pe care le-am ridicat în discuţii sunt cele pe care le-aţi auzit şi nu ne-am limitat numai a le arăta, ci am înaintat şi un document comparativ cu drepturile sârbilor din România şi drepturile vlahilor din Valea Timocului, ceea ce obligă, oarecum, la reciprocitate", a continuat Băsescu.

Totodată, preşedintele a făcut de fiecare dată apel la unitate în rândurile comunităţilor de români, pentru a facilita astfel sprijinul Bucureştiului dar şi pentru menţinerea identităţii naţionale.

Unii dintre etnicii români din Valea Timocului care s-au întâlnit atunci cu preşedintele Băsescu spuneau că aşteaptă "mai multe", pentru a ieşi "din sărăcăciunea asta şi culturală, şi economică", însă impresia era că situaţia drepturilor lor nu se va îmbunătăţi şi că "mâine va fi ca ieri".

"Aici şi Dumnezeu e sârb", spunea, cu amărăciune, unul dintre vlahii care se consideră români. El a povestit cum preoţii sunt prigoniţi şi că nu li se permite să ridice biserici care să aparţină Bisericii Ortodoxe Române.

Aşa cum rezulta din declaraţiile făcute de reprezentanţii comunităţii româneşti, dar şi de miniştrii de Externe ai României, situaţia în Serbia a rămas departe de standardele europene. În aprilie 2008, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a dezbătut un proiect de rezoluţie referitor la minoritatea vlahă din Serbia, document care critica Belgradul din cauza lacunelor semnificative în ceea ce priveşte aplicarea drepturilor minorităţillor. Mai recent, în mai 2011, la Belgrad s-a desfăşurat cea de-a doua sesiune a Comisiei mixte interguvernamentale româno-sârbe privind minorităţile naţionale. Potrivit unui comunicat MAE la acel moment, secretarul de stat Bogdan Aurescu a subliniat necesitatea respectării dreptului persoanelor aparţinând minorităţii române din Serbia de a-şi afirma propria identitate, reiterând opoziţia faţă de orice iniţiative de divizare artificială a etnicilor români din această ţară. Părţile au convenit atunci organizarea unei reuniuni suplimentare pentru finalizarea Protocolului celei de-a doua sesiuni (pe anul 2011) a Comisiei mixte.

Comunitatea românească din Serbia trăieşte în două regiuni, în Voivodina şi în Serbia de nord-est, în zona Văii Timocului. Conform datelor obţinute la recensământul din 2002, şi publicate pe site-ul MAE, numărul etnicilor români este de 34.576, dintre care 30.419 în Voivodina şi 4.157 în restul Serbiei, dintre care 2.339 în Timoc şi 1.000 în localitatea Ovcea, integrată administrativ în capitala Belgrad. Numărul "vlahilor" este de 40.054 persoane, dintre care 101 în Voivodina, restul populaţiei fiind concentrată în zona de nord-est a Serbiei.

Organizaţiile româneşti au menţionat însă că datele de la recensământ au avut în vedere numai persoanele cu domiciliul permanent în Serbia, nu şi persoanele aflate temporar la muncă în străinătate, apreciate la 50.000 de români voivodineni şi 250.000 de români timoceni. Aceleaşi estimări neoficiale prezintă un număr de circa 200.000-250.000 de etnici români/"vlahi" în Serbia de nord-est.

Serbia a depus cererea de aderare la UE la 22 decembrie 2009. A devenit o potenţială ţară candidată la aderare la UE în urma deciziei luate la reuniunea la nivel înalt de la Salonic din iunie 2003. Acest lucru a fost confirmat ulterior în mai multe rânduri de UE. Serbia are deja relaţii strânse cu UE. Uniunea reprezintă principalul partener comercial al ţării, iar liberalizarea regimului vizelor pentru cetăţenii sârbi care călătoresc spre spaţiul Schengen a intrat în vigoare la 19 decembrie 2009, facilitând stabilirea de contacte transfrontaliere.

Un Acord de stabilizare şi de asociere (ASA) cu Serbia a fost semnat la 29 aprilie 2008, la aproximativ două luni după adoptarea de către UE a unui Parteneriat european revizuit pentru Serbia, care stabileşte priorităţi pentru perspectiva europeană a ţării. Pentru a intra în vigoare, acordul trebuie ratificat în fiecare stat membru. În România, la 14 decembrie 2011, Comisia pentru românii de pretutindeni din Senat a dat aviz negativ Acordului de asociere şi stabilizare a Serbiei la UE, decizia fiind adoptată, potrivit senatorului PDL Viorel Badea, deoarece drepturile etnicilor români din Serbia nu sunt respectate.

Nu este însă de aşteptat ca România să-şi menţină în continuare reticenţa faţă de acordarea statutului de ţară candidată pentru Serbia în primul rând deoarece, ca stat aflat la frontiera UE, România a fost permanent un susţinător ferm al politicii de extindere a Uniunii Europene.

Nu în ultimul rând, publicaţia electronică EUObserver a relatat în urmă cu două zile că decizia României de a se opune acordării statutului de ţară candidată la UE Serbiei ar putea avea legătură cu dorinţa sa de a adera la Schengen, dorind astfel să arate Olandei cât de serioasă este în această privinţă. Problema extinderii spaţiului Schengen va fi discutată de şefii de stat şi de guverne, joi, la un dineu de lucru, se arată în scrisoarea de invitaţie la Consiliul European din 1-2 martie, semnată de preşedintele Consiliului, Herman Van Rompuy. Totuşi, pare greu de crezut că problema aderării la Schengen se va rezolva, în condiţiile în care poziţia intrasigentă a Olandei este condiţionată de situaţia internă a Guvernului şi nu de alte considerente.

(Material de Miruna Badea, miruna.badea@mediafax.ro)