Arhanghelii Mihail şi Gavriil, binefăcători şi purtători ai cheilor Raiului

"Arhanghelul Mihail a fost mai mare peste cetele înţelegătoare. Văzând că a căzut vicleanul, a strâns cetele îngereşti şi a zis: «Să luăm aminte: Lăudat-au cu glas pe Domnul tuturor», ca şi cum ar fi zis: «Să luăm aminte noi cei ce suntem zidiţi ce au pătimit cei ce erau cu noi, care până acum au fost lumină, şi acum s-au făcut întuneric». Pentru aceasta şi noi, având pe acesta ajutor şi păzitor vieţii noastre, prăznuim luni preacinstitul lui praznic", a explicat părintele Constantin Stoica.

Sfântul Gavriil este binecunoscut prin prezicerile sale atât din Vechiul, cât şi din Noul Testament.

"Dar cele mai cunoscute nouă sunt cele pe care le găsim în Legea Nouă, când a binevestit lui Zaharia, stând de-a dreapta altarului tămâierii, că va naşte pe marele Ioan înaintemergătorul. Acesta a hrănit şi pe pururea Fecioara Maria doisprezece ani înăuntru în Sfintele Sfintelor cu hrană cerească. Acesta însuşi, şi cine se îndoieşte, a binevestit Născătoarei de Dumnezeu că va naşte de la Duhul Sfânt pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta s-a arătat lui Iosif în vis, precum zic mulţi, şi i-a zis să nu se teamă, ci să ia pe Maria, femeia sa, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Acesta s-a arătat şi pastorilor şi le-a binevestit, că S-a născut Hristos Mântuitorul lumii. Acesta şi în vis a zis lui Iosif să ia pruncul şi pe Mama lui şi să fugă în Egipt. Şi iarăşi acesta însuşi i-a zis să se întoarcă în pământul lui Israel. Mulţi însă din sfinţiţii învăţători şi din scriitorii de cântări socotesc că dumnezeiescul Gavriil a fost şi îngerul cel îmbrăcat în veşmânt alb, care, pogorându-se din cer, a răsturnat piatra de pe uşa mormântului lui Iisus, Dătătorului de viaţă, şi a şezut deasupra ei. Şi el a fost cel care a binevestit mironosiţelor învierea Domnului. Şi ca să spunem mai cuprinzător, dumnezeiescul Gavriil a slujit la iconomia tainei întrupării Cuvântului lui Dumnezeu din început până în sfârşit", a spus părintele Stoica.

Arhanghelii din calendarul bisericesc sunt conducătorii cetelor de îngeri, având aripi şi purtând săbii, că simbol al biruinţei, şi sunt călăuze ale sufletelor în drumul acestora spre răi.

Arhanghelul Gavriil a fost trimis de Dumnezeu la Fecioara Măria să-i vestească taină cea mare a întrupării Domnului şi tot el a adus drepţilor Ioachim şi Ana vestea zămislirii Maicii Domnului.

De ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil sunt multe obiceiuri şi tradiţii, în folclorul religios românesc, Arhanghelul Mihail fiind un personaj mai venerat în comparaţie cu Arhanghelul Gavriil. El poartă, uneori, cheile Raiului, este un înfocat luptător împotrivă diavolului şi veghează la capul bolnavilor, dacă acestora le este sortit să moară, sau la picioarele lor, dacă le este hărăzit să mai trăiască. De multe ori îl întâlnim alăturându-se Sfântului Ilie, atunci când acesta tună şi trăsneşte, sau orânduieşte singur grindină, cu tunul. El ţine şi ciuma în frâu, asemănător Sfântului Haralambie.

În trecut, în societatea tradiţională bucovineană, Arhanghelii erau sărbătoriţi pentru că "ei sunt păzitorii oamenilor de la naştere şi până la moarte, rugându-se lui Dumnezeu pentru sănătatea acestora". Arhanghelii, în viziunea populară, asistă şi la Judecată de Apoi, sunt patroni ai casei, ard păcatele acumulate de patimile omeneşti fireşti şi purifică, prin post, conştiinţele.

În zonele muntoase, în care Arhanghelii erau celebraţi şi că patroni ai oilor, stăpânii acestor animale făceau o turtă mare din făină de porumb, numită "turtă arieţilor" (arieţii fiind berbecii despărţiţi de oi), ce era considerată a fi purtătoare de fecunditate.

Această turtă se arunca în dimineaţă zilei de 8 noiembrie în tarla oilor, odată cu slobozirea între oi a berbecilor. Dacă turta cădea cu faţa în sus era semn încurajator de bucurie în rândul ciobanilor, considerându-se că în primăvară toate oile vor avea miei, iar dacă turtă cădea cu faţă în jos era mare supărare. În satele şi târgurile bucovinene în fiecare an, în 8 noiembrie se fac pomeniri şi praznice pentru cei morţi, iar în biserici fiecare creştin aprinde câte o lumânare că să aibă asigurată lumina de veci, călăuzitoare pe lumea cealaltă.

"Vara Arhanghelilor" ţine o zi. Pe lângă aceasta, între Arhangheli şi Crăciun trebuie neapărat să mai fie trei-patru zile senine şi călduroase numite "vară iernii".

În sâmbătă dinaintea sărbătoririi se fac praznice pentru sufletul morţilor. Ofrandele date pomană pentru morţi, din Ajun sau din Ziua Arhanghelilor, se numesc "Moşii de Arhangheli". Fiecare om trebuie să aprindă o lumânare, care îi va fi "lumina de veci" în lumea de dincolo. Tradiţia spune că trebuie să se aprindă lumânări atât pentru oamenii în viaţă, cât şi pentru cei dispăruţi fără lumânare.

(Material realizat de Elvira Gheorghita, elvira@mediafax.ro)