Arhanghelii Mihail şi Gavriil, conducătorii cetelor de îngeri şi protectori ai jandarmilor

Arhanghelii din calendarul bisericesc sunt conducătorii cetelor de îngeri, având aripi şi purtând săbii, că simbol al biruinţei, şi sunt călăuze ale sufletelor în drumul acestora spre Rai.

Arhanghelul Gavriil a fost trimis de Dumnezeu la Fecioara Maria să-i vestească taina cea mare a întrupării Domnului şi tot el a adus drepţilor Ioachim şi Ana vestea zămislirii Maicii Domnului.

De ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil sunt multe obiceiuri şi tradiţii, în folclorul religios românesc Arhanghelul Mihail fiind un personaj mai venerat în comparaţie cu Arhanghelul Gavriil. El poartă uneori cheile Raiului, este un înfocat luptător împotriva diavolului şi veghează la capul bolnavilor, dacă acestora le este sortit să moară, sau la picioarele lor, dacă le este hărăzit să mai trăiască. De multe ori îl întâlnim alăturându-se Sfântului Ilie, atunci când acesta tună şi trăsneşte, sau orânduieşte singur grindină, cu tunul. El ţine şi ciuma în frâu, asemănător Sfântului Haralambie.

În trecut, în societatea tradiţională bucovineană, Arhanghelii erau sărbătoriţi pentru că "ei sunt păzitorii oamenilor de la naştere şi până la moarte, rugându-se lui Dumnezeu pentru sănătatea acestora". Arhanghelii, în viziunea populară, asistă şi la Judecata de Apoi, sunt patroni ai casei, ard păcatele acumulate de patimile omeneşti fireşti şi purifică, prin post, conştiinţele.

În zonele muntoase, în care Arhanghelii erau celebraţi şi ca patroni ai oilor, stăpânii acestor animale făceau o turtă mare din făină de porumb, numită "turta arieţilor" (arieţii fiind berbecii despărţiţi de oi), ce era considerată a fi purtătoare de fecunditate.

Această turtă se arunca în dimineaţă zilei de 8 noiembrie în târla oilor, o dată cu slobozirea între oi a berbecilor. Dacă turta cădea cu faţa în sus, era semn încurajator de bucurie în rândul ciobanilor, considerându-se că în primăvară toate oile vor avea miei, iar dacă turta cădea cu faţa în jos, era mare supărare. În satele şi târgurile bucovinene, în fiecare an, în 8 noiembrie se fac pomeniri şi praznice pentru cei morţi, iar în biserici fiecare creştin aprinde câte o lumânare că să aibă asigurată lumina de veci, călăuzitoare pe lumea cealaltă.

"Vara Arhanghelilor" ţine o zi. Pe lângă aceasta, între Arhangheli şi Crăciun trebuie neapărat să mai fie trei-patru zile senine şi călduroase numite "vara iernii".

În sâmbăta dinaintea sărbătoririi se fac praznice pentru sufletul morţilor. Ofrandele date pomană pentru morţi, din Ajun sau din Ziua Arhanghelilor, se numesc "Moşii de Arhangheli". Fiecare om trebuie să aprindă o lumânare, care îi va fi "lumina de veci" în lumea de dincolo. Tradiţia spune că trebuie să se aprindă lumânări atât pentru oamenii în viaţă, cât şi pentru cei dispăruţi fără lumânare.

Ca sărbătoare a îngerilor, ziua de 8 noiembrie a început a se serba în Biserică de prin veacul al cincilea şi ea s-a răspândit repede în tot Răsaritul creştin.

Sărbătoarea a fost la origine o simplă aniversare anuală a sfinţi­rii unei biserici a Sfântului Arhanghel Mihail, ridicată la termele lui Arcadius din Constantinopol. Astfel, ea apare în cele mai vechi sinaxare ca fiind o sărbătoare numai a Arhanghelului Mihail. Mai târziu, ea a de­venit o sărbătoare comună tuturor sfinţilor îngeri.

Sfântul Gavriil este binecunoscut prin prezicerile sale atât din Vechiul, cât şi din Noul Testament.

În limba ebraică, numele Mihail înseamnă "Cine este ca Dumnezeu?", în timp ce Gavriil înseamnă "bărbat-Dumnezeu".

(Material realizat de Elvira Gheorghiţă, elvira@mediafax.ro)