Avem candidat pentru Comisia Europeană, aşteptăm portofoliul

Binecuvântarea semi-oficială a venit după nişte zile de bâlbâieli şi păreri savante, inclusiv ale premierului Boc, cum că nu e importantă persoana, ci portofoliul din Comisie la care aspiram. Doar că România îşi doreşte la unison Agricultura, teritoriul probabil cel mai zbuciumat şi mai aducător de bani. Şi niciun stat cu greutate al Uniunii nu bate palma pentru susţinere, în absenţa unei persoane care să aibă consensul politic în ţara sa.

În cele din urmă, după avertismentele ministrului Diaconescu şi spusele preşedintelui Băsescu, după care tragem la greu şi serios pentru un post bun în guvernul european, s-a luminat ograda. Sau, mai bine zis, s-a confirmat secretul lui Polichinelle: the winner is Dacian Cioloş.

Dacă palinca şi calataboşii lui Remeş n-ar fi existat şi nu ne-ar fi păscut ruşinos clauza de salvgardare pe Agricultură taman când făcusem ochi în Uniunea Europeană, mă îndoiesc filosofic că marele public ar fi auzit vreodată de Dacian Cioloş. Adică, păstrând zicerile "agro-zoo", a fost nevoie ca Remeş să o facă total de oaie la Ministerul Agriculturii, Băsescu să îi arate pisica premierului de atunci, Tăriceanu, UE să "cucurigească", pentru ca necunoscutul Cioloş să ajungă ministru. La ministerul unde era, de altfel, subsecretar de stat, funcţie maximă pe care o puteai ocupa în absenţa unui carnet de partid. În fond şi Horatio Nelson a murit doar viceamiral.

În pofida îndoielilor prezidenţiale, discretul nou ministru ne-a scăpat de clauză, şi-a termint scurtul mandat şi, la fel de silenţios, şi-a pregătit bagajele pentru anonimatul birocratic de la Bruxelles, unde îşi adjudecase un post de director în CE. Aici povestea se tulbură. Tot în linişte, aspirantul la postul de comisar este instalat şef de comisie prezidenţială, la Cotroceni. Numele începe să i se vehiculeze intens ca viitor comisar european al României. Acum, Emil Boc vine şi spune că notificasem CE încă din ianuarie interesul pentru portofoliul Agriculturii.

Restul e istorie.

Spre deosebire de prima experienţă, aproape de penibil, cu comisarul european al României, când Varujan Vosganian, plecat la Bruxelles cu arme şi bagaje, a fost întors din drum şi, în final, ne-am ales cu "portofoliul xerox-urilor"(o invenţie-sinecură), oficialii noştri par acum mai determinaţi şi mai serioşi în demersurile lor. Mai ales că România are nevoie de sprijinul unei liste "beton" de state şi Cioloş nu va fi singurul candidat la acest post. Dantelăriile diplomatice din spatele uşilor închise sunt complicate şi materia cenuşie angrenată, impresionantă.

Pragmatică şi onorabilă a fost şi algerea persoanei. Ironia sorţii în România: atunci când taci, faci şi nu eşti musai produs al mecanismului băştinaş de propulsare publică eşti recompensat. Adică trimis afară. Dar nu în orice fel. S-a spus că avem de unde alege. Şi am ales. Un cunoscător, dar care nu va fi scutit de emoţii când va trebui să treacă prin "admiterea" din capitala belgiană. Examen pe care, de exemplu, în 2004, îl pica Ingrida Udre, preşedinta Parlamentului leton şi în urma căruia proeminentul politician ungar Laszlo Kovacs a fost considerat inadecvat pentru postul la care candidase.

Indiscutabil există şi folclor în jurul candidatului Cioloş. De la consoarta franţuzoaică (autentică), la unchiul- general poreclit "Vulpea" până la eticheta de "al doilea comisar al Franţei". Se pare că la noi nimeni nu e scutit de aşa ceva. Dacă nu se brodează, nu eşti interesant. Şi-apoi, după buna tradiţie românească, dacă nu sunt o nevastă, un socru, un naş să te împingă în faţă, nu eşti autentic.

Pricină din care problema comisarului european al României este în coada interesului publicului. Candidatul n-are plete blonde, nu e nici bec ecologic, nici Doru Măgaru', nici legea salarizării unice şi nici instalaţie de ascultat parlamentarii. Poate va fi băgat în seamă, dacă şi-l pune prezidentul floare la butonieră şi cineva îl va scutura de revere pe Traian Băsescu. Dar cine ştie, poate în compensaţie, e interesant pentru majoritatea tăcută.

Despre mai departe: rezolvată chestiunea "cherchez l"homme", mai rămâne să vedem dacă luăm şi portofoliul. Vorba unui coleg jurnalist francofil: el ia portofoliul, noi luăm portofelul.

(Comentariu realizat de Indira Crasnea, indira@mediafax.ro)