Editorial Cristian Tudor Popescu: Între penal şi penibil

Vă mai amintiţi halucinantele intervenţii ale lui Vântu la Realitatea TV după ce Băsescu îl executase pe Geoană cu vizita la „spa”? Cum evoca parcarea din Tâncăbeşti, locaţia întâlnirii cu Băsescu, ca pe un topos legendar, menit viitorimii, un Versailles, un Camp David, o Malta?

Nu alta e senzaţia pe care mi-o dă înregistrarea discuţiei cu Sebastian Ghiţă. Sute (!) de racheţi împuşcaţi (!) din ordinul lui Măgureanu (!), de către mine, Vântu controlam toată (!) reţeaua de bulibaşi, furau macarale, duceau argint industrial în Italia, 25 de ani sau glonţul. Un delir verbal, o salată de cuvinte potrivită mai degrabă unui fanfaron, unui marţafoi patetic, decât unui mafiot pus pe ucis cu sânge rece. Ăia sunt tăcuţi şi eficienţi. Componenta confesivă, melodramatică – Vântu depănându-şi începuturile umile, din mahalale – e absurdă: îţi povesteşti viaţa adversarului pe care îl anunţi că poţi să-l lichidezi? În plus, SOV mai şi spune că puţin îi pasă dacă e înregistrat.

Citeşte continuarea editorialului lui Cristian Tudor Popescu pe www.gandul.info.