COM: Siesta neliniştită a unui partid sătul

Doar că nou apăruta creaţie ar putea să nu aibă parte de o siestă liniştită, în ciuda cântecelelor superlative pe care şi le îngână: "Suntem cei mai însemnaţi, cei mai deştepţi, cei mai câştigători de tot ce se poate lua".

PD-L este un partid ameţit de propria infailibilitate. Democraţii şi-au indus atât de stăruitor credinţa că sunt imbatabili încât au ajuns prizonieri ai acestui cerc magic. Noilor colegi, foştii liberali nu le va trebui mult să se anestezieze asemănător. Certitudinea de "cel mai, cel mai" nu a fost ştirbită de scorul alegerilor europene. Şi nici de îndoiala care ar fi trebuit să apară firesc: dacă suntem atât de nemaipomeniţi de ce aşa de puţini oameni s-au deranjat să meargă la vot? Democraţii-liberali merg înainte netulburaţi şi principala lor străduinţă este să păstreze această aparenţă.

PD-L este un partid de lider, deci foarte dependent de puterea clişeelor. La fel ca PSD în perioada Iliescu şi la fel ca PRM, în toate anotimpurile. Doar că raportarea unidirecţională la farul călăuzitor este cu dus-întors. De atât mers şi apelat la înţelepciunea supremă a "luminii Băsescu" mai rătăceşti drumul, te mai plictiseşti, ajungi să-ti pui întrebarea eretică "nu se poate şi fără?". Momentan, nu pare a fi vorba de aşa ceva, pentru că în partid este o întrecere fierbinte în alimentarea flăcării veşnice de la Cotroceni. Dar infiriparea unei asemenea atitudini nu este exclusă din start.

Elon Musk, în vizorul UE. Autoritățile de reglementare a conținutului online pregătesc sancțiuni majore împotriva platformei X

Celebrul Dr. Oz, numit la conducerea agenției care gestionează asigurările de sănătate in SUA

Pentru că monoliticul şi cenuşiul fost PD nu va fi scutit în noua sa viaţă de PD-L de agitaţia coteriilor. Nu că acestea n-ar fi existat până acum. Doar că, după cum spuneam, PD nu a înghiţit "orşice", ci niscaiva delicatesă. Bine glazurată prin părţile esenţiale cu talente pentru machiavelisme şi mişcări ondulatorii. Partidul are un ditamai BPN lărgit şi o variantă restrânsă mărişoară. Plus că un an şi ceva conducerea rămâne interimară. Şi este imposibil ca în situaţia de provizorat să se acţioneze ca în timp de hibernare. În PD-L nu vor mai fi întrebări simple cu răspuns direct. De exemplu: Cine conduce PD-L? Nu pot fi decât variante de răspuns: 1.dom’ diriginte de la Palat ; 2.primarul navetist Boc ; 3.pupilul dirigintelui, Stolojan ; 4. comisia de împăciuire din Modrogan. Şi aşa mai departe sau în combinaţii.

De ce nu va avea parte de digestie tihnită partidul care pretinde cu ochii închişi că va conduce România, fluierând, câteva cicluri electorale? Pentru că e mare şi se crede de neîntrecut, mai puţin prin forţa intrinsecă şi prea mult în comparaţie cu nişte vecini politici fie priperniciţi, fie istoviţi şi pentru că trăieşte într-un peisaj arid, în care ploaia iute a inspiraţiei în acţiune n-a mai căzut de ceva ani.

Dovada cea mai recentă: PSD, care este până una-alta întâiul partid parlamentar al momentului, a găsit de cuviinţă să reacţioneze la apariţia PD-L printr-o scrisorică puştească, parcă încropită de nişte adolescenţi chinuţi de acnee şi trotilaţi de prima lor bere. E adevărat, se poartă scrisorile şi se poartă miştocăreala. Dar, dacă nu eşti în stare să mânuieşti această armă te umpli de ridicol şi ţi se fâsâie balonul în care ai vrut să-i iei pe alţii.

În anul care vine, PD-L va profita din plin de starea debilă a concurenţei. Nervozităţile care îl pândesc sunt din interior şi incipienţa lor nu se poate nega, pentru că premise sunt. Nu doar teoretice. Poate că n-ar fi chiar nepotrivit să se călăuzească după un vechi dicton liberal – "Prin noi înşine" – şi cu mintea limpede.

(Comentariu realizat de Indira Crasnea, [email protected])