Cenuşiul Negoiţă face guvernul ras-tuns-frezat şi bun de picat

Cu seninătate, primarul de sector, binecuvântat premier desemnat, i-a chemat, la grămadă, la Palatul Victoria, pe oamenii partidelor, deşi aceştia i-au întors spatele cu graţie. Dar grămada ascunde goliciunea. Prin comparaţie cu predecesorul Lucian Croitoru, ori nu are simţul ridicolului, ori este atât de sigur pe sine, încât îşi permite o nonşalanţă netulburată. De dragul ţării, negreşit.

Pentru că şi Negoiţă este dintre cei dedicaţi interesului naţional. E băiat simpatic, că joacă tenis cu Mircea Geoană şi e potrivit, pentru că e tânăr, cum a zis cu îngăduinţă Mugur Isărescu. A, are şi ureche muzicală ! Doar că vorba, tenisul, serenadele şi relativa tinereţe sunt nişte paliative atât de slabe pentru vindecarea lumii bezmetice în care trăim.

Şi seriosul bancher Croitoru ne-a spus cu sensibilitate versurile de o frumuseţe aproape matematică ale lui Lucian Blaga. N-a fost îndeajuns şi a plecat. Măcar s-a întors cu stil la treburile lui. Rămâne stimat şi poate regretat. Ceea ce nu se poate spune despre ştersul soldat al PDL, care a reuşit din prima încercare să stârnească o antipatie aproape unanimă.

Neîndoielnic, preşedintele a pus un premier vitezist, care, cum-necum, se prezintă de luni la inspecţia Parlamentului cu o echipă rasă-tunsă-frezată, gata se fie picată (ceea ce aproape sigur se va întâmpla). Pentru că, după toate semnele, va fi o echipă cam tot în felul celei încropite de Lucian Croitoru: cu naşul Videanu, cu indispensabilul Blaga, cu hărţuitul Pogea, cu nişte figuri aeriene sau eroi-comice, în genul "fermierului" Adrian Rădulescu pe post de specialişti.

Nici nu mai contează. Va fi o istorie care se repetă. Guvernul Negoiţă cade. Guvernul Boc rămâne. Delegaţia FMI pleacă. Banii de la FMI mai aşteaptă. Bugetul de stat pe 2010 aşteaptă şi el să fie făcut. Şi, în general, nu se mai întâmplă mare lucru, toţi, dar absolut toţi fiind încremeniţi în anticiparea rezultatului alegerilor.

În această bulibăşeală împietrită se mai găsesc destui care se miră admirativ sau spumegă de cât de dibaci şi cu musculatură este preşedintele Băsescu. Unii zic viclean, alţii zic abil. Da, preşedintele are capacitatea de a te lăsa cu gura căscată. De apreciere - în felul echivoc "a naibi, şi-a râs de toţi" sau de furie - vorba bancului, depinde de ce parte te afli.

Prin blagoslovirea lui Negoiţă cu înalta funcţie executivă, Traian Băsescu i-a redus din dimensiune pe furioşi (nimeni nu are talent mai mare în a se da în stambă ca Ludovic Orban & co. PNL) şi pe cădelniţatul primar Iohannis. Punându-l în oglindă cu mediocrul Negoiţă, preşedintele nu i-a sporit defel statura mult prea tămâiatului edil al Sibiului, dimpotrivă.

Descinderea în Parlament a unui nou guvern gata de înhumat (va fi ca în obiceiul năstruşnic de a-ti face parastas în timpul vieţii) te mai face să tresari doar dacă prin această echipă se va arăta vreo figură neaşteptată, originală. Căderea guvernelor în România s-a ridicat cu repeziciune la rang de banalitate.

În rest, sunt gata să pariez că va fi ca la un priveghi irlandez: cântece şi veselie, în jurul răposatului ce odihneşte zâmbitor în pardesiu de scânduri.

Nu ştiu unde va fi priveghiul şi unde va fi veselia peste fix două duminici. Mereu mi-a fost teamă de votul dat cu lehamite obosită. Are prea multe tăişuri.

(Comentariu realizat de Indira Crasnea; indira@mediafax.ro)