Transfugi în România

Cam aşa s-au manifestat nişte militanţi mediatici antiBăsescu pornind de la „pricina” fabricată ad hoc pentru victoria actualului preşedinte: diaspora. Din punct de vedere logic, o prostie floridă: pe Băsescu l-au făcut preşedinte cei peste 5 milioane de români din România care l-au votat, nu cele câteva zeci de mii de voturi din străinătate. Din punct de vedere moral, această atitudine faţă de emigraţie îşi are rădăcina în propaganda ceauşistă cu privire la „transfugi”. Cei care nu se mai întorceau din străinătate erau decretaţi drept „trădători de ţară”, un fel de ciumaţi cu care a păstra legături era o vină gravă, trecută la dosar („un unchi în SUA, o prietenă în Refege”). Când reveneau în vizită în ţară, erau urmăriţi pas cu pas, ca nişte spioni paraşutaţi. Li se confiscau casele, care erau repartizate unor tovarăşi juşti, Ceauşescu a vrut la un moment dat să-i pună să-şi plătească studiile dacă voiau să plece din ţară. „Transfugul” era un român inferior, de fapt nici nu mai era român. Imediat după ’89, propaganda ceauşistă s-a convertit în „salamul cu soia” pe care diaspora ar fi ratat ocazia să-l mănânce împreună cu „băştinaşii” în crâncenii ani ’80. Acum, dispreţul rezidenţilor faţă de ei e pus în cuvântul „căpşunari”, care-i cuprinde, de pildă, şi pe specialiştii în computere.

Citeşte tot editorialul lui Cristian Tudor Popescu pe www.gandul.info