COM: A plouat cu premieri la sfârşit de vară

Pe Călin Popescu Tăriceanu dorinţa de a ramâne stăpânul arealului l-a prins pus la patru ace, pe Theodor Stolojan l-a surprins cam dezbrăcat, zbenguindu-se în piscină, iar pe Mircea Geoană l-a găsit într-o pauză a viselor despre paradisuri populate de tractoare conduse de fermieri fericiţi (probabil o reminiscenţă a tinereţii sale franceze, când în vogă era "Alexandre cel fericit", unde Phillipe Noiret întruchipa farmecul vieţii bucolice).

Dincolo de aceste ipostaze grăitoare pentru cele trei personaje, din 29 august, de Tăierea Capului Sfântului Prorooc Ioan Botezătorul, s-a mai luminat prin curţile partidelor care ridică pretenţii la guvernare. Adică s-a aflat oficial şi fără furatul startului cine va fi în prima linie a luptelor electorale.

Nu că ar fi fost surprize. Doar s-au produs limpeziri şi s-au dat semnale.

Puţinilor care şopocăiau pe la colţurile PNL despre durata de viaţă prezidenţială a lui Tăriceanu li s-a închis gura şi le-a rămas momentan năduful. PSD va rămâne într-o linişte ironică, că doar însuşi Adrian Năstase l-a mitraliat cu elogii pe şeful său de partid, subliind cu maliţie ascunsă cum a evoluat Geoană de la "ală care a fost ministru în America" (etichetă pusă acum câţiva ani nu de Ion Iliescu, ci de un bunic-alegător din Bistriţa) la sârguinciosul care a învăţat să vorbească liber. Cât despre discutatul şi disputatul PDL, plonjonul lui Stolojan din piscină în prosopul de premier, a făcut ca năbădăioasa formaţiune a preşedintelui să apară mai liberală chiar decât PNL.

Deci, reducerea la persoană simplifică lucrurile. Care se înscriu în trendul "abordării" uninominale. Împingem în faţă pe X, Y, Z şi îi utilizăm intensiv, lăsând aparenţa că partidele rămân mai în bucătărie şi că îşi duc o viaţă proprie, în disciplina de război atât de invocată de diverşi lideri, încât crezi că subconştientul le e încărcat de multe îngrijorări pentru pielea lor.

Nu importă că oferta nu-i nici nouă, nici prea proaspătă. În fond, e ca la luptele de câini: cicatricile sunt cele care contează.

Odată rezolvată problema lui "cine", rămâne de găsit varianta câştigătoare la "cine cu cine" va guverna. Aici e de ales între tot felul de versiuni logice sau mai în afara firii, dar posibile. Din trei partide cu ifose întemeiate şi vreo două variabile, care vor flota lejer, cu ceva bunăvoinţă din partea lui Traian Băsescu se va putea scoate fără prea mari chinuri un guvern.

Dar până atunci mai sunt patru luni. Mult. Cu alţi aspiranţi la actoria politică care se vor bate să intre pe uşa noului teatru parlamentar. Optimiştii incurabili mai trag nădejdea că o să fie dispute de programe şi de idei. Speranţa moare ultima. Însă, nu vom avea parte nici măcar de animaţiile produse de antiteze vioaie între "lupta anti-sistem" - pe care unele voci publice încearcă să o impună ca o modă - şi ofertele trase la ştanţă, dar ambalate în culori de partid diferite.

Încă nu e timpul în care răzbesc independenţii. Falangele politice sunt aceleaşi şi năravurile aşişderea. Aversa de premieri din ziua Tăierii de Cap a Proroocului parcă aduce a straniu avertisment simbolic: nu vor fi scrupule. Ci un crescendo de vorbe tari, cinisme, miştocăreli ieftine, dezvăluiri de alcov, dezbrăcări de dosare şi vizite penale.

(Comentariu de Indira Crasnea, indira@mediafax.ro)