COM: Biblia celei de "a treia republici" a lui Băsescu poate fi scrisă după lecţia spaniolă

“La început a fost PD-ul şi PD-ul era la Băsescu şi Băsescu era PD-ul”, aşa ar putea începe Biblia celei de-a treia republici, întrezărită în gândurile politice ale preşedintelui.

Paradisul armoniei preşedinte-PD a fost, însă, năruit odată cu apariţia intempestivă a PLD. Din acest moment, lucrurile s-au complicat: PD a rămas al lui Băsescu, dar “Şefu’” nu a mai aparţinut doar PD, ci şi PLD. Astfel, cele două partide au fost condamnate politic să aibă un destin comun, al cărui scop să fie construirea celei de-a treia republici: cea democrată, care să succeadă republicii populare şi republicii socialiste.

Pentru a ajunge aici e nevoie de o serie de mişcări tactice succesive. Băsescu are nevoie, pentru început, de o forţă politică îndeajuns de puternică pentru a-i pune în practică obiectivele reformatoare. Preşedintele are nevoie nu doar de PD şi de PLD, ci şi de alte forţe politice şi chiar de societatea civilă.

O eventuală căsnicie între PD şi PLD nu poate fi oficiată încă. Juridic, PD face parte încă din alianţa cu PNL, iar democraţii par că nu au de gând să ceară la tribunal divorţul de liberali, ca şi cum ar încerca să se opună eventualului mariaj cu liberal-democraţii.

PD-iştii nu au însă încotro: vor fi nevoiţi să trăiască în concubinaj cu PLD-iştii pentru o perioadă bine definită, până când cele două formaţiuni vor fi comasate, conform unui scenariu de dramoletă spaniolă, pus la cale de maestrul combinaţiilor politice care-şi are biroul de avocatură pe Splaiul Dâmboviţei.

Deşi o alianţă PD-PLD nu poate fi realizată acum, există varianta unei alte formule de asociere, care a funcţionat deja în Spania.

Partidul Popular spaniol a fost format ca o federaţie de formaţiuni de orientare diferită. Artizanul acestei idei, Manuel Frega, a iniţiat un grup de cercetare, care a elaborat programele şi proiectele politice, economice şi sociale (“Apel la o Reformă Democratică” şi “Cartea Albă pentru Reforma Democratică”) pentru fundamentarea unei forţe politice de centru. Astfel, a fost creată Alianţa Populară, care a inclus mai multe partide de orientare diferită şi Asociaţia pentru Reformă Democratică.

În proiectul Alianţei Populare spaniole au fost atrase mai multe partide conservatoare, formând Coaliţia Democrată, aliată mai apoi cu Partidul Popular Democrat. Toate aceste formaţiuni şi-au unit forţele cu Partidul Liberal, formând Coaliţia Populară.

Ulterior a fost format Partidul Popular Spaniol.

Partidul Popular din Spania are un preşedinte, un preşedinte fondator, un preşedinte de onoare şi un secretar general. Astfel, toţi liderii PD şi PLD ar avea pusă deoparte câte o funcţie şi toată lumea ar fi mulţumită dacă ar prelua modelul de conducere al popularilor spanioli, adaugându-se poate şi un preşedinte executiv.

Pentru fundamentarea unei asemenea federaţii se poate apela la articolul 32 al Legii 14/2003, care arată că partidele pot constitui nu doar alianţe politice, ci şi “alte forme de asociere cu formaţiuni nepolitice, legal constituite, cu scopul promovarii unor obiective comune”. Respectiva formă de asociere poate, în fond, să aibă orice denumire: Coaliţie Democrată, Uniune Populară sau Alianţă pentru Reformă Democrată.

Obiectivul este clar: reformarea întregului sistem politic din România, realizat prin modificarea Constituţiei, instituirea unui nou tip de republică, care să definească mai bine relaţiile inter-instituţionale, crearea unei strategii de dezvoltare europeană, iniţierea votului uninominal .

Pentru noua republică se pot înrola PD, PLD, oameni de afaceri, poate si foşti slujbaşi de rang înalt ai "prăvăliilor" serviciilor secrete, alături de diverse grupări “reformatoare” din PSD sau chiar PC şi, inevitabil, PNL.

Împreună cu politicienii, tuşele de contrast pot fi asigurate de societatea civilă: ONG-uri, analişti politici, comentatori sportivi, scriitori, filosofi, eseişti, jurnalişti – toţi aceştia vor fonda un “front” pentru a treia republică.

Evident, la momentul oportun, se va ajunge, poate mai devreme decât s-ar crede, la o comasare a partidelor şi grupărilor politice care fac parte din această Uniune – Coaliţie, fie pentru a se transforma într-un Partid Popular, fie, mai simplu, pentru a se ajunge dialectic într-un înnoit Partid Democrat.

Odată atins acest obiectiv, Parlamentul va fi format, în principiu, din două poluri politice: socialist şi popular, în jurul cărora vor gravita, poate cel mult două partide mici, care să încline balanţa într-o parte sau în alta.

Iar dacă balanţa va înclina către formaţiunea popular-democrată, România va fi a treia republică, cea democrată, iar Băsescu se poate considera fondator şi inspirator al celor care o vor conduce în continuare.

(Teo Postelnicu, teo.postelnicu@mediafax.ro)