COM: Campanie electorală pentru europene cu candidaţi dietetici şi decor de teatru falit

Ceea ce ar fi fost o experienţă interesantă, un teren de încercare pentru idei, programe, oameni "altfel", care ar fi surprins prin prospeţime, s-a dovedit doar decor de teatru falit, dar în care aterizează cele mai neaşteptate personaje.

Romului prăpădit Mailat nu i-ar fi dat prin minte că, după ce a ajuns "inamicul public numărul unu" în Italia va fi şi marfa "no.1" de brodat nelimitat vorbe pentru politicienii români brusc îngrijoraţi de soarta minorităţii uitate a ţiganilor. Taman în perioadă de campanie.

După cum emotivul nostru ministru de Externe, Adrian Cioroianu victimă sigură a judecăţilor impulsive, nu s-a gândit că vorbele sale din mersul maşinii despre vitejiile în deşertul egiptean îl vor face cap de afiş în locul zglobiei dispărute Elodia.

Cât despre ambasadorul Taubman, distinsul diplomat probabil că nici acum nu e lămurit prin ce mecanism tainic l-a supărat aşa rău pe Bogdan Olteanu, preşedintele grafoman al Camerei Deputaţilor. Sau poate aşa e de bon ton european, sa te dai deranjat de yankei când e campanie electorală pentru Europa.

Cert este că, în cele treizeci de zile oficiale de campanie, nici cu nocturna de pe Giuleşti la luminaţie maximă nu prea au fost de găsit discuţii serioase, de substanţă, despre ce vrem de la Europa şi mai ales dacă ştim ce aşteaptă bătrâna doamnă de la noi.

Aproape orice a surclasat subiectul şi dezbaterile asupra acestor alegeri - de la circulaţia infectă prin Bucureştiul devastat de cruciada lui Videanu, până la pneumonia "RON-ului" - deşi este un scrutin în premieră şi un indicator de luat în seamă pentru anul electoral 2008.

Unul din liderii formaţiunii mici, vioaie şi de sufletul preşedintelui Băsescu dădea vina pe marii jucători - PSD, PD, PNL - că au "amorţit" în aşa fel bietul electorat de nici acum nu s-a trezit din mahmureală.

Observaţie sigur interesată, dar şi aproape de adevăr. Cum capii de listă pentru alegeri au fost probabil aleşi după criteriul dietetic (fără sare şi piper) figurile centrale în vizitele electorale au fost tot şefii de partide. Ştiuţi şi pe faţă şi pe dos. Fără adăugiri notabile de repertoriu. Mircea Geoană a bătut de-a curmezişul ţara şi a scos la înaintare un limbaj plastic-zvăpăiat. Tăriceanu a făcut campania tăind felurite panglici cu morga celui care are pâinea, cuţitul şi puşculiţa. La PD a fost mai simplu: Boc putea să tacă perpetuu că a vorbit "dirigintele" şi pentru el.

Şi pentru că a venit vorba despre "dirigintele" din Deal. Preşedintele Băsescu a gândit că poate scurt-circuita campania pentru europene cu campania pentru referendum, deplasând centrul de atenţie spre votul uninominal. Nu i-a reuşit şi este conştient de acest eşec previzibil, pentru că deja a început să se justifice. Inclusiv cu găselniţa chemării partidelor la împărăţia din Deal dacă la referendum se vor prezenta "şapte milioane de români dintre care şase milioane vor vota «DA»".

Două referendumuri într-un an sunt îndeajuns chiar pentru un stătuleţ obscur şi zguduit de revoluţii, d-apoi pentru democraţia noastră destul de paşnică, care nu s-a lăsat impresionată de trimiterea la odihnă a lui Traian Băsescu, darămite de chinezăriile votului uninominal. Unii spun că jocurile cu uninominalul riscă să lase fără de substanţă raţiunile acestui fel de a desemna aleşii. Până să dezamăgească uninominalul, instituţia referendumului se va demonetiza dacă va fi folosită de un preşedinte ori de câte ori în neliniştile sale sentimentale abstracte va simţi nevoia să se asigure că poporul îi iubeşte ideile.

Cum totul a fost cenuşiu, poate undeva, în memorie, se vor reţine excepţiile. E-mail-urile "eu sunt X...am nevoie de votul tău" care te lasă rece. Serenadele cântate cu dibăcie de Orban la urechile pensionarilor cuminţi. Apariţia hazoasă a lui Marean "Evanghelie" în echipament de miner "pe bune", gata să facă un duet al adâncurilor abatajului cu şeful său de partid. Prea puţin ca să te convingă ce înseamă alegerile europene.

O altă campanie electorală se încheie. Au fost şi vor mai fi. Anul 2008 se anunţă fierbinte. Cu emoţii şi cu două vizite la secţiile de votare.

Eu cu cine votez? După cum se arată, duminică, 25 noiembrie, nu se vor grăbi prea mulţi în plimbarea către urne ca să îşi vindece această şovăire de toamnă sfârşită.

Indira Crasnea; indira@mediafax.ro