COM: Capitala - un primar ales de o minoritate şi un Consiliu unde partidele mici au ultimul cuvânt

Originalitatea formulei se află în statutul de independent al viitorului primar general, Sorin Oprescu, un fost "produs de lux" al PSD, om de stânga, apropiat şi "pupil" statornic al lui Ion Iliescu. După o serie de eşecuri suferite sub constelaţia social-democrată şi negăsindu-şi locul şi rostul în PSD, Oprescu a hotărât să joace cu miză personală, luându-şi revanşa şi, poate deschizându-şi calea unei noi cariere politice în stil mare.

La cald, sub imperiul momentului, unii s-au grăbit să judece prezenţa unui independent în a doua funcţie aleasă a ţării după raţiuni de economice absconse şi ca preludiu al unei olimpiade a afacerilor necurate, înghesuind sub preş semnificaţia politică a votului de la Bucureşti.

Adevărul e că, în Capitală, unde dinamica votului era considerată previzibilă, s-a produs un soi de revoluţie - iscată dintr-o aversiune de fond faţă de vânzolelile politice sterile, dar şi faţă de "măreţele realizări" ale administraţiei Videanu: cineva aparent pe cont propriu şi fără să explodeze de calităţi a fost preferat unui candidat susţinut de mecanismul partidului până de curând favorit al bucureştenilor.

Însă mecanismul de partid a fost de această dată ineficient şi noţiunea independentului câştigător s-a transferat din domeniul idealului în cel al realului. Victoria lui Oprescu consacră entitatea "independentului" ca parte activă a jocurilor de putere viitoare.

Aşteptările faţă de Oprescu trec dincolo de mandatul de primar general şi nu ar fi de mirare ca noua vedetă publică Sorin Oprescu să pună la naftalină hainele lejere de rebel cu orice preţ şi uneori fără cauză, supunându-se, de bunăvoie, constrângerilor pe care i le impun speranţele celor care l-au ales.

Dacă pentru învingătorul de la Bucureşti cheia stă poate într-o târzie, dar necesară, adaptare de personalitate, frământările şi meditaţiile celor din tabăra învinşilor sunt mai dureroase. PDL este un partid de lider (neoficial) care a ieşit cam tăvălit din cauza încrederii neabătute că marele şef din umbră este o reţetă garantat câştigătoare. Liberal-democraţii ştiu să afişeze de minune unitatea de monolit şi aici stă tăria, dar şi slăbiciunea formaţiunii preşedintelui Băsescu.

Căderea lui Vasile Blaga ar trebui să ducă la maturizarea PDL. Care s-ar putea întâmpla dacă, măcar în sinea lor, liderii acestui partid şi-ar pune întrebările eretice, dar înţelepte: "Putem avea identitate proprie? Putem trăi în afara transfuziilor de personalitate dinspre Traian Băsescu?". Aparent, s-ar zice că este o sfântă sfială în a se da răspunsuri. Şi o sfântă mânie că PDL a fost înfrânt de coaliţii monstruoase, fără căderea în ispita unui gând de felul: "Cine i-a unit împotriva noastră?".

Dincolo de dramele şi bucuriile individuale sau colective, rămâne chestiunea filosofică: Noi şi oraşul cu ce ne alegem? Tot aud: Cu Oprescu sau fără, mai rău ca acum nu se poate.

Depinde de noul primar general şi de noul Consiliu General (pe care alianţele neoficiale îl fac foarte echilibrat) dacă vor alege să ducă trai de rentier, bizuindu-se pe dezgustul indiferent întărit de isprăvile lui Videanu sau, dimpotrivă, se vor înhăma cumpănit la lucruri şi lucrări pe care oraşul le merită şi le aşteaptă cam de multişor.

(Comentariu de Indira Crasnea, indira.crasnea@mediafax.ro)