COM: Ce scapă din vedere preşedintele

De ce ar fi fost momentul oportun? Tot preşedintele a răspuns. Pentru că nu este an electoral şi că festivitatea din 2007 a fost amânată tocmai pentru pentru a nu influenţa electoratul cu privire la suspendarea sa. Şi a început o înşiruire de nume. Patru generaţii de fotbalişti, de la Mircea Petescu, Mircea Angelescu, Dinu, Lucescu, Neagu, Răducanu, Hagi până la masorii actualei echipe naţionale, Ion Buduga, Roger Popovici, Victor Hexan, bucătarul Cadîr Ialcin sau magazinerul Cornel Mateiaşi. Nu comentez de ce bucătarul a primit Medalia "Meritul Sportiv" clasa a III-a, ca şi Adrian Mutu, Cornel Dinu sau Mircea Lucescu. Sau de ce masorii şi magazinerul au fost poziţionaţi o treaptă mai sus (cred, pentru ca nu m-am putut dumiri pe site-ul Preşedinţiei), primind Medalia "Meritul Sportiv", clasa a II-a cu 1 baretă. De ce nu comentez? Pentru că nu pricep defel criteriile de acordare a acestor distincţii. Or fi făcut oamenii ăia ceva mai important pentru sport decât ciorbă de burtă şi frecţii cu Carmol şi nu ştiu eu. Aşa că nu mă bag.

Ultimul pe listă, dar nu cel de pe urmă, a fost arbitrul Alexandru Deaconu, care a primit Ordinul "Meritul Sportiv" Clasa a III-a, "în semn de apreciere deosebită a fermităţii de care a dat dovadă în combaterea manifestărilor antisportive, menită să contribuie la instaurarea unui climat de fair-play pe stadioanele de fotbal din România". Unii au fost tentati să aplaude şi să strige "Uraaa" după o astfel de prezentare.

Ce a făcut Deaconu mai exact - a întrerupt meciul Rapid-Steaua, la scorul de 1-0, pentru că a primit o brichetă în cap, aplicând o literă de regulament interpretabilă, ocolită chiar de "fluieraşul" în cauză la meciul tur dintre Steaua şi Rapid, când rapidistul Bozovici s-a trezit cu un şurub în cap aruncat din înaltul tribunei.

Toţi microbiştii cu care am vorbit în ultima perioadă, inclusiv stelişti, de unde îi exclud însă pe "talibani", îl acuză pe Deaconu şi pe naşul său Mircea Sandu de uneltire împotriva fotbalului. Şi în horă a intrat acum şi preşedintele Traian Băsescu.

Ce scapă preşedintele din vedere - că între alegătorul clasic şi alegătorul microbist există o mică diferenţă. Microbistul nu uită golul lui Sandu Neagu din meciul cu Cehoslovacia din 1970 şi nu va uita probabil nici medalia lui Deaconu până la alegerile prezidenţiale de la anul. Câţi microbisti sunt? Nu ştiu, dar oricum numărul lor cred că e mai mare decât al celor care s-au opus prin vot suspendării preşedintelui în 2007.

( Comentariu realizat de Adrian Ţone, adrian.tone@mediafax.ro )