COM: Consiliu Naţional la PSD: Războiul zvonurilor, trădări şi comploturi

Tema alegerilor anticipate, pe care PSD şi Mircea Geoană au relansat-o de câteva săptămâni, şi-ar putea găsi deznodământul vineri, la Consiliul Naţional al social-democraţilor.

Îndrăzneala UDMR de a se plasa într-o logică diferită de cea a Palatului Victoria în ceea ce priveşte declararea independenţei provinciei Kosovo a fost folosită ca ultimă picătură care să umple paharul răbdării liderilor PSD faţă de Tăriceanu şi de Cabinetul său.

Pentru a prelungi suspansul în ceea ce priveşte ameninţarea la adresa premierului, liderii PSD au pasat Consililului Naţional decizia cu privire la moţiune, neuitând să arate cu degetul şi muşchii încordaţi ai filialelor care ar face presiuni la adresa Kiseleff-ului, pentru tăierea cordonului ombilical al Guvernului Tăriceanu.

Pe lângă această decizie asupra moţiunii, Consiliul Naţional va trebui să îşi aleagă şi un preşedinte, iar miza confruntării dintre Dan Mircea Popescu şi Adrian Năstase, cei care şi-au depus până acum candidatura, a depăşit cu mult, cel puţin mediatic, importanţa consecinţelor politice pe care le-ar avea un eventual succes al unei moţiuni de cenzură.

Cum alegerile pentru preşedinţia Consiliului Naţional sunt mult mai concrete şi mai palpabile decât speculaţiile despre o îndepărtată şi incertă cădere a Guvernului, atenţia a fost captată, benevol sau dirijat, de confruntarea Năstase – Popescu, astfel încât, cu o zi înaintea desfăşurării Consiliului Naţional al PSD, războiul zvonurilor pare a fi ajuns la apogeu, fiecare dintre tabere aruncând pe piaţă "informaţii" despre adversar, teme diversioniste şi acuzaţii de comploturi.

Ca de fiecare dată când la PSD se alege o funcţie importantă în conducerea partidului, şi alegerea de vineri, pentru preşedinţia Consiliului Naţional, a fost precedată de o campanie intensă de discreditare a adversarului.

Una din tabere acuză că listele cu delegaţii la Consiliu au fost măsluite, operându-se înlocuiri strategice, cealaltă tabără lansează zvonul că s-ar umbla la portofele pentru voturi. Unii dintre cei care s-au poziţionat de partea unuia dintre competitori sunt suspectaţi de colegi că ar lucra, pe ascuns, în favoarea celuilalt competitor, jucând la două capete. Una din tabere insinuează că adversarul urmăreşte să atenteze la siguranţa partidului şi să provoace un puci generalizat, pe baza unor neclarităţi din Statut, cealaltă tabără acuză că politica PSD este dictată din exterior. Dintr-o parte se şopteşte "DNA, dosare", din cealaltă se invocă perspectiva sumbră a încă patru ani de opoziţie. Unii invocă exemplul lui Miron Mitrea, care nici nu şi-a făcut bine ordine pe biroul de coordonator al campaniei electorale că a şi fost purtat pe la DNA, ceilalţi acuză că re-invitarea lui Mitrea la DNA a fost orchestrată cu ajutor din afară, cu intenţia demobilizării simpatizanţilor adversarului.

Într-o ordine a importanţei politice, decizia asupra oportunităţii depunerii unei moţiuni de cenzură este subiectul principal al Consiliului Naţional.

Dacă cei 750 de delegaţi vor fi convinşi că moţiunea de cenzură se impune, atenţia se va focaliza mai puţin asupra alegerilor pentru preşedinţia Consiliului, cât asupra calculării voturilor, discuţiilor de taină, negocierilor în noapte, candidaţilor pentru postul de premier, chiţibuşurilor procedural-constituţionale.

Sub aspect mediatic, Consiliul Naţional se reduce la o singură problemă: Revine sau nu Adrian Năstase într-o funcţie care îi permite accesul la butoanele decizionale din Kiseleff?

Năstase însuşi a căzut în această capcană, supralicitând până la saturaţie miza eventualei sale reveniri în fruntea PSD.

Asaltul mediatic pe care l-a întreprins în ultimele săptămâni, cu zile în care şi-a programat adevărate tururi de forţă pe la televiziuni, seamănă izbitor cu campania dinaintea alegerilor din noiembrie 2004.

Fostul premier a pierdut atunci aproape tot: preşedinţia, apoi un posibil post de prim-ministru, rămânând, prin turbionul creat de o mătuşă prea întreprinzătoare, care nici măcar nu era a lui, şi fără scaunul de la şefia Camerei Deputaţilor, şi fără cheile de la butoanele executive ale PSD.

Acum supralicitează miza candidaturii sale la funcţia de preşedinte al Consiliului Naţional, lansându-se în ameninţări voalate la adresa actualei conduceri, sugerând chiar malversaţiuni menite să-i zădărnicească revenirea, invadând ecranele televiziunilor cu o cadenţă de metronom, ba şi acuzând unii ziarişti de manipulare.

Tactic, o asemenea strategie se aplică atunci când eşti sigur de victorie. Psihologic, lansarea de atacuri şi insinuări asupra adversarului este semnul slăbiciunii şi al îndoielii cu privire la şansele de succes: o pre-argumentare a eşecului.

Paradoxal, dacă Năstase va suferi un eşec la alegerile de vineri, ar putea să aibă mai mult de câştigat. Singura condiţie este ca PSD să nu dea randamentul scontat la alegerile ce urmează în acest an.

Dacă Năstase va câştiga vineri, îşi va putea demonstra teoria cu privire la avantajele şi dezavantajele pe care prezenţa sa în prima linie le aduce PSD. Teoria lui Năstase spune că, atunci când el a fost îndepărtat, pentru că ar dăuna imaginii partidului, social-democraţii aveau în sondaje 30%, iar după doi ani în care între PSD şi Năstase nu s-a mai pus semnul egalităţii, partidul a scăzut la 25%. Deci nu prezenţa sa în conducerea PSD era cauza pentru care partidul pierdea procente. Acum, dacă va câştiga, iar PSD va obţine la alegeri peste aceste 25 de procente, el va putea argumenta nu doar că imaginea pe care i-a creat-o un sondaj, care îl arăta ca fiind văzut drept cel mai corupt om politic, nu doar că nu se răsfrânge asupra partidului, ci chiar îi aduce beneficii.

Forţând revenirea în fruntea conducerii PSD, Năstase a ales să îşi lege destinul de performanţa actualei echipe din Kiseleff: un eşec ar putea crea, vorba lui, "deranj mare" în partid, un val de nemulţumire pe creasta căruia ar putea încerca să reia preşedinţia partidului sau sub care ar putea să se înece şi el.

(Comentariu realizat de Florin Ciolac, florin.ciolac@mediafax.ro)