COM: Credibilitatea anchetelor DNA are nevoie de credibilitatea instituţiei

Percepţia conturată este că singura diferenţă, comparând anchetele fostului Parchet Naţional Anticorupţie cu cele ale actualei Direcţiei Naţionale Anticorupţie - este aceea că noua echipă este mai agresivă, are susţinători la Bruxelles.

Dorinţa celor care au preluat puterea în decembrie 2004 de a-i vedea plimbaţi pe la parchete pe contracandidaţi, inamici şi pe cei care au cotizat la campania electorală a adversarilor a deteminat strategii de "urmăriri penale", ceea ce a implicat modificări legislative intempestive.

Novicii nu au intuit efectele legislative, în timp ce autorii şi-au urmat planul cât să fie puşi sub acuzare fostul premier, ex-miniştrii, parlamentari.

Instrumentul principal în acest joc a devenit Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), fostul PNA, constituit după modelul spaniol Parchetul Anticorupţie şi care reacţionează identic.

Când stânga spaniolă a înfiinţat Parchetul Anticorupţie în 1995, a fost acuzată de dreapta că o face numai şi numai pentru a-i ancheta pe politicienii Partidului Popular. Acţiunea Parchetului Anticorupţie a fost contestată, în 2002, chiar de unii magistraţi spanioli, care se plângeau că se concentrează prea multă putere în mâinile unei singure instituţii.

Situaţia se prezintă la fel în România, după cinci ani de la înfiinţarea Parchetului Anticorupţie în 2003, culmea chiar de către PSD ai cărui lideri au devenit ulterior principalii clienţi ai procurorilor anticorupţie.

Anchetele declanşate de DNA, după venirea lui Daniel Morar, i-au vizat, în general, pe reprezentanţi ai PSD: fostul premier PSD Adrian Năstase, fostul ministru al Transporturilor, Miron Mitrea, fostul şef al Secretariatului General al Guvernului, Şerban Mihăilescu, fostul ministru al Integrării Europene Hildegard Puwak, fostul ministru al Justiţiei, Rodica Stănoiu, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Vrancea, Marian Oprişan, primarul Constanţei Radu Mazăre etc.

Nu este de ignorat faptul că alte dosare, cu sau fără nume atât de sonore, care au relevat fapte de corupţie complexe, au fost finalizate şi deferite justiţiei de DNA.

În 3 martie 2006, coordonatorul de politică externă al grupului Verzilor din Parlamentul European, Joost Lagendijk, declara că parlamentarii europeni "nu vor show-uri politice şi mediatice în justiţie" şi nici ca actualul Guvern "sa lovească în fosta guvernare".

Joost Lagendijk - una dintre cele mai critice voci din Parlamentul European cu privire la corupţia din România - susţinea că ce se întâmplă în România, faptul că unii oficiali de nivel înalt sunt urmăriţi penal după ce au fost numeroase sesizări cu privire la ei în mass-media, este pozitiv pentru că dovedeşte că, în sfârşit, acest guvern ia în serios lupta împotriva corupţiei.

În urma valurilor de puneri sub acuzare în prima parte a lui 2006, percepţia a fost aceea că tactica DNA era de a face dosare penale tuturor celor care trebuiau schimbaţi din funcţii şi nu se putea prin mijloace legale. Trimiterea în judecată impune suspendarea din funcţie a unei persoane inculpate.

În preajma publicării raportului de ţară, din septembrie 2006, DNA a avut o ofensivă fără precedent, fiind acuzaţi prefecţi, reprezentanţi ai Administraţiei Domeniilor Statului, şefi din SRI, vameşi, directori de firme etc.

Până în aprilie 2007, momentul debarcării Monicăi Macovei de la conducerea Ministerului Justiţiei, DNA şi-a continuat în acelaşi ton activitatea.

La final de mandat, Macovei i-a "dorit" viitorului ministrul al Justiţiei, Tudor Chiuariu, să nu se solidarizeze cu deciziile nelegale ale Guvernului, să se sfătuiască cu Direcţia de avizare din cadrul ministerului şi să nu adopte legi "cu destinaţie".

Chiar emiterea unui aviz consultativ pe o hotărâre de Guvern, dată în aprilie 2007, avea să-i atragă punerea sub acuzare a lui Chiuariu, în 18 septembrie, chiar când se afla la Bruxelles la Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne.

Numirea lui Chiuariu ministru al Justiţiei a lansat o serie de anchete împotriva membrilor actualului Guvern, dând impresia că în 2007 tactica DNA era de a discredita Executivul, după plecarea lui Macovei.

Războiul pe faţă dintre MJ şi DNA a izbucnit după ce Chiuariu a cerut revocarea lui Doru Ţuluş, şeful Secţiei de combatere a infracţiunilor conexe faptelor de corupţie, unde aveau să fie declanşate anchetele împotriva miniştrilor.

Ulterior, după şase luni, în care s-a realizat un control de fond la DNA, Consiliul Superior al Magistraturii a consemnat într-un raport anumite defiecienţe în activitatea secţiei condusă de Ţuluş, inclusiv modul preferenţial de a declanşa cercetări sau de a ţine dosarele în fişet.

În 9 octombrie, întrebată fiind dacă este mulţumită de activitatea DNA, Codruţa Kovesi, procurorul general al României, a zâmbit şi a mulţumit jurnaliştilor, iar în urma insistenţelor acestora a răspuns: "Sunt mulţumită de procurorii care îşi fac dosarele, respectă legea şi care respectă garanţiile procesuale".

În toamna lui 2007, au început să curgă cererile de avizare a urmăririi penale a fostului premier Adrian Năstase, fostului ministru al Transportului, Miron Mitrea, a ministrului Justiţiei, Tudor Chiuariu, a ministrului Muncii Paul Păcuraru, a fostului ministru al Apărării, Victor Babiuc şi a fostului ministru al Agriculturii, Traian Decebal Remeş - singurul prins într-un flagrant delict de conflict de interese, dar şi de fapte de corupţie, demers realizat de Secţia de combatere a corupţiei, alta decât cea condusă de Doru Ţuluş.

În pofida acestui val de cazuri şi de dosare, DNA pare totuşi o instituţie în suferinţă, iar vocile critice la adresa celui care încă o conduce nu ajută deloc la ameliorarea situaţiei.

(Comentariu de Lucia Efrim, lucia.efrim@mediafax.ro)