COM: Dragoste cu năbădăi în opoziţie: Nu mai e PSD-PC cu PNL, ci PNL-PC cu PSD

Contabilizate la rece, după "şocul" anunţului făcut de PNL şi PC, acţiunile politice sunt următoarele: 1. PC o rupe oficial cu PSD. 2. PC se aliază oficial cu PNL. 3. Noua alianţă, PNL-PC, urmează să se alieze oficial cu PSD.

Întrebarea legitimă este legată de necesitatea unei asemenea mişcări "majore" de trupe în cadrul opoziţiei şi ce se ascunde, de fapt, în spatele acestei stratageme.Răspunsul ţine, evident, de protagonistul pricipal al acestor acţiuni - PC.

Istoricul alianţelor făcute de PC, încă din 2004, este relevant. Astfel, în 2004, PC (pe atunci PUR) a intrat în Parlament, cu circa 30 de parlamentari, în cadrul Uniunii Naţionale PSD-PUR. După alegeri, PUR renunţă însă la PSD şi participă la guvernare alături de Alianţa D.A. PD-PNL. La sfârşitul anului 2006 se retrage de la guvernare, marcat de "parafa" de "soluţie imorală" aplicată de şeful statului, Traian Băsescu.. În 2008 PSD şi PC formează Alianţa PSD-PC, care, la rândul său, guvernează până în decembrie 2008, alături de PDL.

PC, "partidul-televiziune",, a dovedit, aşadar, că ideologia sa este mai mult pragmatismul decât conservatorismul şi că ştie să îşi vândă scump principala marfă: acces televizat la electorat.

Dincolo de politica de alianţe a PC, care, ca partid, este îndrituit să îşi maximizeze şansele de accedere la putere, "jocul" său dezvăluie, de fapt, relaţiile dintre cele trei partide de opoziţie.

Succint, aceste relaţii devoalează pe de o parte, lipsa de încredere şi suspiciunea care există între PSD şi PNL în ce priveşte relaţia separată pe care fiecare o are sau o poate avea cu PDL sau cu zona puterii şi, pe de altă parte, lipsa unui centru de putere coagulat în interiorul PSD, care să ia decizii unanim acceptate în partid.

Deşi anunţată ca având la bază compatibilitate programatică şi ideologică, alianţa PNL-PC a fost închegată în urma faptului că ambele formaţiuni au centre unice de putere şi decizie, spre deosebire de PSD, unde puterea este disparată, iar decizia neunitară.

Mai mult, anunţul PNL şi PC privind alianţa politică proprie a pus în defensivă PSD, prins oarecum pe picior greşit, în ciuda declaraţiilor repetate ale lui Victor Ponta, din cursul anului 2010, privind clarificarea relaţiilor dintre social-democraţi şi conservatori.

Nu sunt de trecut cu vederea, în economia închegării noii alianţe politice PNL-PC, nici relaţiile personale dintre liderii PSD şi PNL, Victor Ponta şi Crin Antonescu, care, în ciuda dezminţirilor oficiale făcute de aceştia, denotă cel puţin un registru rece, spre glacial, dar nici relaţiile pe care cei doi le-au cultivat cu preşedintele fondator al PC, Dan Voiculescu.

Pe de altă parte, cele trei partide din opoziţie, PSD, PNL şi PC, fac, prin această "mutare strategică" a PC de la un pol la celălalt, o împărţire a pielii ursului care aleargă slobod prin pădure, căzând, ca şi în 2010, în capcana de a lupta pentru posturi şi poziţii pe care încă nu le deţin.

A părăsi PSD, date fiind inadvertenţele între viziunile politice ale liderilor Ponta şi Voiculescu, a cupla cu PNL, invocând motive programatice şi doctrinare, a expune public intenţia de a asocia iarăşi PSD la această construcţie reprezintă o reaşezare a forţelor din opoziţie, dar nicidecum o poziţionare strategică faţă de actuala putere, în perspectiva unui atac frontal, în 2011.

Aşadar, deşi alianţa PNL-PC, la care ulterior va cupla şi PSD, a fost prezentată ca una privind "construirea unei alternative reale la actula putere", ea reaşează forţele în cadrul opoziţiei, iar această reaşezare potenţează, în mod evident, PNL şi pe liderul acestui partid, Crin Antonescu.

De la această realitate va pleca, pe viitor, lupta dintre opoziţie şi formaţiunile din arcul guvernamental - PDL, UDMR şi UNPR.

(Comentariu realizat de Liviu Dădăcuş, liviu.dadacus@mediafax.ro)