COM: Prezumţia de nevinovăţie, ignorată de şeful CSM, judecător de instanţă supremă

Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie au dispus, în 15 iulie, neînceperea urmăririi penale pentru luare de mită şi primire de foloase necuvenite în cazul miniştrilor Comunicaţiilor şi Economiei, Zsolt Nagy şi Codruţ Şereş, a lui Dorinel Mucea, adjunctul şefului Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie din MEC şi faţă de Radu Donciu, fost consilier la Ministerul Comunicaţiilor. Totodată, DNA a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de consultantul internaţional Stamen Stanchev pentru dare de mită.

În cazurile celor cinci, procurorii au decis că faptele nu există, aplicându-se articolul 10, litera a din Codul de procedură penală.

Întrebată de RFI România despre această soluţie, preşedintele CSM, în loc să fie rezevată - aşa cum face un judecător, până la o sentinţă definitivă - a arătat că ce s-a întâmplat cu dosarul de la DNA este "măcar" de natură a decredibiliza actul de justiţie. "Şi, la modul general, justiţia nu merită acest lucru, pentru că sunt judecători, procurori competenţi, sunt dosare care sunt foarte bine susţinute din punct de vedere probatoriu, dar uitaţi-vă că, din păcate, percepţia este aşa şi este din cauza acestor mari dosare cu privire la care se face atâta mediatizare şi până la urmă ajungem să constatăm că fapta nu există, ceea ce mi se pare destul de grav", a spus Lidia Bărbulescu, vicepreşedinta Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), suspendată din funcţie pe perioada mandatului de şef al CSM.

Articolul 1 din Legea 303/2004 privind statutul magistraţilor stipulează că magistratura este activitatea judiciară desfăşurată de judecători în scopul înfăptuirii justiţiei şi de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societăţii, a ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

"Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, precum şi egalitatea lor în faţa legii şi să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor", precizează articolul 4 din Legea 303

Mai mult, articolul 5, alineatul 2, arată că judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să se abţină de la orice activitate legată de actul de justiţie în cazuri care presupun existenţa unui conflict între interesele lor şi interesul public de înfăptuire a justiţiei sau de apărare a intereselor generale ale societăţii.

Pe de altă parte, articolul 10, alineatul 1, prevede că judecătorii şi procurorii nu îşi pot exprima public opinia cu privire la procese aflate în curs de desfăşurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.

Prezumţia de nevinovăţie a devenit regulă de drept în secolul al XVIII-lea, fiind reglementată pentru prima dată în legislaţia Statelor Unite ale Americii, în Declaratia drepturilor omului şi cetăţeanului din 1789, apoi a fost consacrată în documente internaţionale.

Legislaţiile moderne ale majorităţii statelor au reglementări cu privire la prezumţia de nevinovăţie, consfinţită şi de consfinţită şi de Codul român de procedură penală, prin aarticolul 5.

Mai mult, Constituţia României consacră expres faptul că, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.

Concret, legea presupune faptuitorul nevinovat, cât timp nu a fost facută pe deplin dovada vinovăţiei sale. Prezumţia de nevinovăţie este înlăturată prin stabilirea pe baza probelor administrate în cauză a vinovaţiei şi ea devine dovedită pe deplin prin hotărârea de condamnare a instanţei de judecată.

Afirmaţia preşedintelui CSM cu privire la decredibilizarea justiţiei printr-o soluţie în care se constatată că nu se confirmă faptele de corupţie cu privire la demnitarii vizaţi, conduce la ideea că se aştepta la o altă decizie a procurorilor în acest caz. Pentru o remarcă de acest calibru înseamnă că sunt cunoscute chestiuni din dosarul aflat la DNA.

Anul trecut, instanţele au decis retrimiterea mai multor cauze la procurori pentru refacerea urmăririi penale sau pentru clarificarea anumitor probleme procedurale ridicate în instanţă. Printre dosarele retrimise procurorilor se numărau Loteria, Zambaccian, Rompetrol, soluţii care au fost contestate la instanţele superioare, singurul restituit pentru refacerea procedurilor fiind Zambaccian, în care este vizat fostul premier Adrian Năstase.

Procurorul general al României, Codruţa Kovesi, spunea că va solicita Consiliului Superior al Magistraturii să analizeze aspectele, pentru că nefinalizarea respectivelor cauze complexe afectează încrederea în actul de justiţie. "Nu comentez hotărârile judecătorilor. Restituirile dosarelor nu sunt definitive, soluţiile fiind atacate cu recurs şi apel de către procurori. Însă, în cazul unor retrimiteri a dosarelor din motive de vicii de procedură, de ce aceste cauze nu s-au restituit imediat şi au stat pe rolul instanţelor mai mult de un an", declara procurorul general Codruţa Kovesi.

Kovesi sublinia faptul că nu sunt imputabile procurorilor de caz soluţiile instanţelor de restituire pe motiv de neconstituţionalitate ale unor prevederi legislative. "Nu putem imputa procurorului de caz faptul că nu a prevăzut că anumite prevederi vor fi declarate neconstituţionale după ce dosarele au fost trimise instanţelor de judecată", explica ea.

Procurorul general mai spunea că este important de ştiut dacă procurorul sau judecătorul, ori problemele de interpretare sau aplicare a legii conduc la restituirea dosarelor către Parchete.

Această afirmaţie a atras cercetarea lui Kovesi de către un inspector al CSM, care consemna în raportul său faptul că procurorul general "nu a aşteptat redactarea hotărârilor judecătoreşti în discuţie, exprimând judecăţi de valoare cu privire la profesionalismul magistraţilor".

În opinia inspectorului, legalitatea şi temeinicia respectivelor hotărâri nu poate fi pusă în discuţie sub pretextul efectuării unui control administrativ, singura cale de urmat fiind cea de exercitare a căilor de atac.

"Pentru aceste motive, considerăm că afirmaţiile procurorului general au fost de natură să conducă la pierderea respectului pentru instanţe şi a încrederii necesare în activitatea acestora, cu consecinţe nefaste în privinţa recunoaşterii instanţelor ca unice organe calificate spre a decide în privinţa soluţionării proceselor", arăta inspectorul CSM.

Nota inspectorului nu a fost însuşită de Secţia de procurori a CSM, care a apreciat că afirmaţiile procurorului general nu au fost de natură să conducă la pierderea respectului pentru instanţe şi a încrederii în activitatea acestora.

Dacă în cazul lui Kovesi, deşi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie susţinea că aprecierile procurorului general referitoare la restituirea unor dosare constituie o dovadă a ignorării legii privind soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate şi a consecinţelor admiterii acestora, Inspecţia CSM nu a declanşat verificări. Dar după sesizarea primită în 20 noiembrie 2007 din partea PC, un inspector a început verificările.

În mod sigur, afirmaţia judecătoarei Lidia Bărbulescu cu privire la soluţia dată de procurorii anticorupţie nu va rămâne fără ecou, deci imaginea Consiliului Superior al Magistraturii va suferi un nou prejudiciu, ca de fiecare dată când se amestecă în chestiuni care au conotaţii politice.

(Comentariu realizat de Lucia Efrim, lucia.efrim@mediafax.ro)